“Cautati pe Domnul cita vreme se poate gasi; chemati-L cita vreme este aproape.” Isaia 55:6
Citind ultimele statistici pe internet am multumit lui Dumnezeu. Conform site-ului Institutului National de Cercetare pentru Educatia Acasa, in perioada 2005-2006 au fost aproximativ 1,9-2,4 milioane de copii care au fost educati la domiciliu. La inceputul anilor ‘80 au fost aproximativ 50,000 de copii educati acasa, ceea ce inseamna ca invatamintul la domiciliu a crescut cu peste 4700%!!
Cresterea incredibila a invatarii acasa in America poate fi atribuita mai multor factori. Unul din ele, care cred ca e cel mai important, este ca parintii redescopera planul original pentru familie al lui Dumnezeu. Copiii si parintii nu au fost niciodata destinati sa fie separati, cu orare supraincarcate pina la miezul noptii. Cum poate o familie sa se astepte la o relatie iubitoare cu aceasta rutina? Educatia acasa continua sa creasca pentru ca ofera un mediu unic unde familiile comunica pe parcursul zilei. Sint formate legaturi de dragoste si respectul reciproc este cultivat intre membrii familiei. Cu Dumnezeu ca si cap, familia functioneaza asa cum El a destinat-o, aceasta culegind binecuvintarile bogate pe care Domnul le revarsa.
Ca si in familiile noastre, Dumnezeu nu a avut niciodata intentia ca noi sa traim separati de El. Trebuie sa venim la El zilnic in rugaciune si in studiul Bibliei pentru a continua sa crestem spiritual. Fara calauzirea iubitoare pe parcursul zilei a Duhului Sfint, vom pierde intimitatea pe care Dumnezeu o doreste cu copiii Lui. Iti amintesti ultima data cind ai fost in intimitate in prezenta Lui? Daca nu, “apropiati-va de Dumnezeu, si El Se va apropia de voi.” Iacov 4:8a
8 comments
Comments feed for this article
septembrie 22, 2008 la 8:29 am
Adriana
Minunat, asa e! Legatura dintre copii si parinti se incerca a fi rupta de mici -dusi la cresa/gradinita, cand macar 7 ani ar trebui copilul tinut langa ei.. Apoi scoala indeplineste planul inceput la gradinita, si asa se intreaba la maturitate parintii: unde au ajuns copiii nostri?:(
septembrie 23, 2008 la 4:14 pm
cristina
Asta e propaganda: parintii sint invechiti, nu mai ascultati de ei, ascultati de guvern, ca stie mai bine.
septembrie 24, 2008 la 3:28 am
Adriana
Ah nu, propaganda este aia cu femeile trebuie sa mearga la un job, altfel “se prostesc “acasa, facand acelasi lucru
)
Plus ca e degradant sa fii slujnica propriului copil, e mai bine sa lucrezi la alt stapan:D.. Involuntar chestiile astea ne sunt bagate in cap de mici, la scoala (cu “ce te faci cand o sa fii mare?”)
Apoi cultul profesorilor, al doctorilor, in Romania e absolut dureroasa aceasta experienta.. de aia cred ca va mai dura acolo pana sa ia cineva in serios ideea de “homeschooling”..
Dar uite sa si aici se incearca fisurarea legii care permite HS.. well, trebuie sa fie o globalizare, nu?:(
septembrie 24, 2008 la 8:54 am
cristina
Asa e. Natiunile Unite incearca din rasputeri sa faca ilegal homeschooling-ul acolo unde deocamdata e legal. Feminismul e in floare si nu vor sa accepte cite daune a adus.
septembrie 28, 2008 la 4:49 pm
LeeDee
Am un “baietel” ( eu mai zic inca asa, cat se mai poate ) de 12 ani si o fetita de 7, care a inceput clasa intaia. La fetita este inca “controlabila” influenta mediului de la scoala, la baiat, din ce in ce mai greu – influenta valorilor materiale ( dusa la extrem in Romania – am avut ocazia sa calatoresc prin mai multe tari si parca nicaieri nu este asa de puternic inradacinat cultul propriei persoane, al competitiei si “al caprei vecinului” ca la noi ) si a democratiei prost intelese sunt vizibile in educatia copiilor romani incepand cu varste din ce in ce mai fragede ( am auzit o fetita care abia incepuse sa vorbeasca spunand ca vrea sa ajunga ca nu stiu ce “mare vedeta” – care apare mai mult dezbracata – si sa castige multi bani; si asta, in hohotele de ras ale parintilor ! ). Discutiile cu el sunt o permanenta provocare la gandire inteleapta si studiu biblic, de multe ori transformandu-se in dezbateri existentiale profunde care ma obliga sa-mi evaluez de fiecare data propria mea relatie cu Dumnezeu ( ceea ce nu-i rau
). Continui sa ma rog fierbinte pentru copiii mei, dar sunt cateodata coplesita eu-insami de “oferta” valorilor generatiei actuale de tineri si adolescenti – aproape ca nu mai exista alta valoare in afara de “pot sa fac orice-mi place si orice vreau” !
Te consider o mama binecuvantata ( ca pe toate celelalte mame americance sau nu, care beneficiaza de homeschooling ) ! Stiu ca si America are racilele ei, dar spre deosebire de noi, care suntem intr-o permanenta “tranzitie” de vreo 20 de ani, aveti un sistem pus la punct, care mai si functioneaza. Drama invatamantului din Romania ( dar si a mentalitatii, in general ), din perspectiva mea, este nu numai destramarea relatiei sanatoase “mama-copil”, dar si faptul ca tot la un fel de “homeschooling” ajungem si noi – fie ca ne trimitem copiii la “after school”, fie ca alegem sa-i supraveghem noi la lectii sau sa-i trimitem la meditatii ( o noua moda aici, am auzit de parinti cu copii in clasa intaia, care o rugau pe invatatoare sa faca meditatii cu ei ), actul invatarii consuma mult timp si acasa datorita temelor laborioase si a necesitatii de a relua tot ceea ce au facut in clasa – acestui “homeschooling” din Romania ii lipseste tocmai prezenta permanenta a mamei in viata copilului ( care este inlocuita de prezenta colegilor si a profesorilor, a caror influenta este de multe ori negativa, din punctul de vedere al unui parinte crestin ).
In ciuda nevoii de a asigura copiilor nostri un trai “decent” ( scuza-pretext des intalnita la foarte multe mame din Romania care lucreaza, multe crestine printre ele, din pacate – iar “decent” a ajuns sa insemne mult mai mult decat a manca sanatos si a avea un acoperis deasupra capului; inseamna de fapt, o raportare la tot ceea ce au alti copii: haine de firma, telefoane mobile de ultimul tip, vacante in tari exotice, bani de buzunar, a caror suma depaseste mult salariul minim pe economie !!! ), cred ca fiecare mama crestina din Romania ar trebui sa-si re-evalueze prioritatile si sa cugete mai mult la versetul pe care tu ti l-ai ales ca motto al blogului: “Si ce ar folosi unui om sa cistige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul ?” ( Matei 16:26 ) – si sa “importe” din homeschooling-ul american tot ceea ce este bun si aplicabil in Romania !
septembrie 28, 2008 la 5:16 pm
cristina
Multumesc ca ai trecut pe aici. Ai atins foarte multe lucruri in comentariul tau. E trist cind invatamintul public monopolizeaza piata. E trist cind vezi mame care se duc la lucru in Germania/Italia, iar copiii si sotul stau acasa. E trist cind vezi ca nu se mai pune pret pe copii si batrini, multi sint parasiti. Crestinii ar trebui sa fie ca un far, un model de traire. Post si rugaciune si poate Dumnezeu se indura de Romania.
octombrie 5, 2008 la 11:48 pm
LeeDee
Imi cer scuze pentru ca am scris atat de mult ( mi-am dat seama abia dupa ce mi-am vazut comentariul aprobat ), dar iti impartasesc ideile pe care le expui aici si m-am simtit in largul meu scriind si m-a furat si subiectul despre educatia copiilor ( care este mereu la ordinea zilei in familia noastra ). Pe de alta parte, am decis sa-mi neglijez cariera in favoarea copiilor si a familiei si din cauza asta sunt privita cu suspiciune chiar de unele prietene crestine. Asa ca m-am simtit revigorata cand am vazut ca mai sunt femei care gandesc ca mine ! Si multumesc ca ai avut rabdare sa citesti ! … Si, intr-adevar, post si rugaciune !
octombrie 6, 2008 la 5:31 am
cristina
Felicitari!! Stiu ca sint sacrificii mari cind o mama se hotareste ca familia e mult mai importanta. Nu ai de ce sa-ti ceri iertare, nici eu nu as mai termina cind e vorba de familie. Si asa am ajuns la numele blogului: ma bucur de familia mea. As vrea sa spun la toti de lucrurile care nu le-am stiut si nu a fost nimeni sa ma invete.