Etatist = cineva care crede in autoritatea suprema si finala a statului.
Daca controlezi mintea si inima tineretului, controlezi viitorul. Hitler, Stalin, Marx, Mao si Dewey au recunoscut acest adevar. Unul din primele lucruri pe care fiecare dintre acestia le-au facut in misiunea lor de a crea societatea utopica a fost controlul asupra educatiei.
Exista doua cãi de atac. Intii, trebuie lucrat la profesori, deci trebuie influentat mediul academic pentru a urma calea dorita. Academia este usor de influentat, cu lingusiri bine plasate. Ei tind sa fie cu capul mare si mindri, aroganti despre propriile realizari si gata sa primeasca orice premii si onoruri care li se ofera. Un profesor universitar umil este o raritate. Odata ce ii ai la bord pentru crearea lumii perfecte, care, desigur, numai ei, cei luminati, o pot intelege, ai atunci instrumentele necesare pentru a invata generatia urmatoare.
Profesorii universitari, care acum sint de partea ta, sint cei care scriu manualele. Nu este un accident faptul ca opiniile lor preferate despre istoria Americii, stiinta, natura umana si religie sint atit de raspindite si omniprezente chiar in cele mai inofensive subiecte, cum ar fi matematica sau gramatica.
Dar asteapta putin! Nimic din toate acestea nu vor functiona daca educatia nu este controlata prin intermediul guvernului. Trebuie sa fii sigur ca toti copiii sint in scoli de guvern care folosesc numai manuale “aprobate”. De asemenea, trebuie sa fii sigur ca toti profesorii vor lua cursuri la universitate, unde vor fi saturati cu filozofiile tale, pe care le vor transmite mai departe. Profesorii trebuie sa fie siguri ca ei, nu parintii, au autoritatea finala. Ei trebuie sa fie suficient de aroganti sa creada ca e nevoie de doctorat pentru a o invata pe Maria sa citeasca si pe Dani sa adune 2+2. Ei trebuie sa fie dispusi sa arate copiilor cit de inapoiata este generatia parintilor lor.
Mao si Hitler au instituit aceste programe cu repeziciune si fara mila, dar americanii iubitori de independenta si libertate au avut nevoie de o abordare mai subtila. I-a luat lui Dewey si tagmei lui o suta de ani pentru a aduce America asa cum este astazi.
Germanii si chinezii aproape niciodata nu au cunoscut in trecut un gram de libertate. Germanii inca au avut iobagi la inceputul anilor 1800 iar China a fost sub sclavie, fie sub domnitorii lor proprii, fie sub cei ai mongolilor sau japonezilor, experimentind o miscare politica violenta dupa alta.
America este unica in istoria lumii, o republica noua creata din praf, nu fondata pe vechi imperii; un loc pentru libertate, pace, prosperitate, idei noi, etica, curaj. A fost nevoie de multa munca pentru ca America sa fie adusa in umbra socialismului, libertatile sa fie abuzate in asa fel incit am inceput sa credem ca, probabil, guvernul are toate raspunsurile. Pina cind uitam ca a existat un moment cind am putut alege cum si unde sa ne educam copiii, cum sa ne conducem afacerile, sa facem ce dorim cu terenurile proprii si un timp cind am putut detine proprietate, arme, venituri si munca libera fara interferentele sau taxele guvernului.
Aproape ca am uitat acel timp cind libertatea de expresie si a practica religia au fost menite sa ne protejeze de guvern, nu guvernul de noi.
Etatistii si-au indeplinit rolul atit de bine si asa de subtil ca se observa cu greu. Vom lasa noi ca Libertatea sa alunece linistita in noapte?


16 comments
Comments feed for this article
iulie 20, 2009 la 10:28 am
Alin Cristea
Nu există cuvîntul statist. Dar există cuvîntul etatist.
http://dexonline.ro/search.php?cuv=etatist
Homeschooling ar trebui să îi învețe pe copii cuvintele corecte, nu?
Ca să nu mai vorbesc de… idei și formularea lor.
iulie 20, 2009 la 5:38 pm
cristina
Corectat. Statist este in engleza, dar nu am gasit traducerea lui. Multumesc.
iulie 21, 2009 la 11:43 am
ElZap
Întreaga istorie este o arenă în care anumiţi indivizi sau organizaţii au încercat să controleze masele, mergând până la a le domina total.
Cele câteva nume care apar la tine sunt doar câteva exemple proeminente din lungul şir al celor ce s-au erijat în mari conducători ai maselor.
Din nefericire, nu doar statul este cel ce urmăreşte acest scop. Aş putea spune că statul este doar instrumentul prin care se realizează acest control.
În egală măsură, masele sunt ţinta predilectă a:
1. marilor trusturi economice;
2. instituţiilor bancare;
3. trusturilor de presă;
4. unor organizaţii religioase ;
şi lista ar putea continua.
Problema este dacă individul are capacitatea necesară să iasă de sub acest control. Eu cred că nu, iar acest lucru se datorează limitelor proprii ale individului, dar şi faptului că el este lipsit cu bună ştiinţă de mijloacele care i-ar permite să fie liber.
Referitor la exemplul tău cu 2+2=4, vreau să remarc că acest lucru nu este adevărat niciodată! Doar faptul că noi admitem că există obiecte identice ne permite să formulăm acest enunţ. Două mere puse alături de alte două mere nu fac niciodată patru mere, din simplul motiv că un măr nu este niciodată egal cu un alt măr. Cu toate astea, părinţii şi învăţătorii bagă în mintea docilă a unui copil această afirmaţie falsă.
iulie 22, 2009 la 12:00 am
cristina
Probabil, filozofical, 2+2 nu fac 4 niciodata. Dar matematic, din clasa 1-a pina in clasa a 12-a, la scoala se invata ca 2+2=4
La ceea ce m-am referit aici este faptul ca nu ai nevoie de un doctorat la o universitate ca sa poti sa-si inveti copiii lucrurile de baza. Dar multi parinti asa cred. Au fost indoctrinati special pentru a putea fi controlati mai usor. La acest lucru vreau sa trag un semnal de alarma.
iulie 22, 2009 la 1:37 pm
ElZap
Din nefericire, am constatat că mulţi părinţi nu prea pot să treacă de 2+2=4.
Asta e o limitare ce este speculabilă.
Câţi părinţi ştiu să pună o problemă banală în ecuaţie?
Câţi pot rezolva un sistem cu două sau mai multe ecuaţii?
Câţi pot deriva o funcţie banală? Un polinom de pildă.
Câţi pot calcula aria cuprinsă sub ramura unei parabole?
Mulţi părinţi nu-şi pot asista copii dincolo de clasa a IV-a!
Acest lucru este în mod evident speculat de şcoală şi de stat.
iulie 22, 2009 la 5:07 pm
cristina
Sti de ce nu pot parintii astfel de lucruri? Ori nu sint interesati sa invete ori asa i-a indoctrinat sistemul?
Daca eu nu stiu sa scriu corect nu este asta din cauza sistemului? Nu inseamna ca scolile controlate de stat au esuat? De ce, atunci, sa-mi trimit copiii la scoala ca sa perpetueze sistemul?
iulie 23, 2009 la 3:10 pm
ElZap
Din nefericire mai sunt şi alte situaţii, absolut reale, care ar trebui luate în considerare.
1. Un număr mic de adulţi, nu au dotarea intelectuală necesară, pentru a asimila cunoştiţe peste un anume nivel.
2. La vârsta la care părinţii trebuiau să asimileze unele cunoştinţe, nu au acordat ei înşişi educaţia, oricare ar fi metoda necesară, şi acum nu pot surmonta situaţia în care se află.
3. În perioada în care copii au nevoie de ei, părinţii sunt atraşi în alte activităţi (profesionale, sportive, armată, etc.)
4. Sunt cazuri puţine, în care părinţii au dispărut fizic (decedaţi).
Examinând realitatea am putea găsi nenumărate cunoştinţe penru care ei nu-şi pot asita copii.
Pe de altă parte, sunt de acord că statul, societatea în ansamblu ar trebui să dea socoteală pentru educaţia pe care o dau copiilor, atât în ce priveşte structura educaţie, cât şi nivelul acesteia.
iulie 23, 2009 la 5:28 pm
cristina
Da, sint situatii in care nu intotdeauna se poate, dar in unele nici nu este interesul.
1. Asa e, nu am ce sa zic in situatia asta.
2. Se poate daca se vrea. Stiu din proprie experienta. In afara de matematica (si aia cu ore particulare) nu prea pot sa zic ca am primit o educatie stralucita. Ce fac acum? Invat cot la cot cu copiii mei.
3. Asta este una din problemele care le am cu statul. In loc sa-si vada de treaba lui si sa rezolve economia pentru ca tatal sa poata intretine familia si mama sa faca scoala cu copiii acasa, el (statul) se ocupa de ce se intimpla la USH, de exemplu.
4. In cazul asta cine ar mai avea vreo pretentie, nu?
Nimeni nu le stie pe toate, nu conteaza cite facultati ar face. Profesori sau parinti. Dar asta nu da libertate parintilor sa renunte la responsabilitatea lor.
iulie 31, 2009 la 8:40 am
LeeDee P.
Sunt de acord cu afirmatia ca multi parinti pot fi depasiti intelectual ( in sensul de pregatire intelectuala, nu de capacitate intelectuala ) de copiii lor. Dar am intalnit numerosi oameni realizati, care proveneau din familii cu o pregatire sub medie; oameni ai caror parinti au avut destul discernamant pentru ca sa-i indrume spre invatatura si sa suplineasca lipsa lor de ajutor intelectual cu sfaturi intelepte si sprijin din afara ( meditatii, scoli cu profesori mai pregatiti, prietenii cu colegii mai buni la invatatura ). Ceea ce vreau sa spun este ca in cazul parintilor care trebuie sa decida asupra sistemului educational al copiilor, problema nu este pregatirea lor intelectuala, ci RESPONSABILITATEA lor fata de copiii pe care-i cresc: daca un parinte responsabil stie ca nu este capabil sa-l ajute la invatatura pe copilul sau, poate decide de buna voie ( si nu obligat de vreo lege guvernamentala ) sa-l trimita la o scoala privata sau de stat; sau sa invete cot la cot cu el ! Si sa nu uitam cati copiii americani sunt in scolile publice si le absolva fara sa stie sa scrie si sa citeasca corect sau cum s-a format statul in care s-au nascut si traiesc … Putem spune ca parintii lor au procedat mai corect trimitandu-i la scoala decat cei care au facut homeschooling cu ai lor ? Pe de alta parte, nu sunt atatia copiii de intelectuali care freaca menta pentru ca s-au obisnuit sa se sprijine pe realizarile parintilor ?
iulie 31, 2009 la 6:52 pm
cristina
Ai prins bine punctul care am vrut sa-l scot in evidenta. Nu sint impotriva scolilor publice atunci cind parintii decid acest lucru. Dar nu cind il decid pentru ca nu au avut alta oferta. Sau pentru ca au fost prea lejeri in responsabilitatea lor.
Dar cind statul impune parintilor oferind un singur fel de unitate de invatamint….cum se poate numi asta libertate?
august 10, 2009 la 11:32 pm
christyna83
Daca elevii (adultii, poate parintii de maine)nu sunt interesati sa invete, statul nu le poate turna cu palnia…Aici e vorba de elev…Atata timp cat elevul are capacitatea si interesul de a invata poate face acest lucru fie intr-o institutie de stat fie intr-una privata!!!
august 11, 2009 la 12:49 am
cristina
christyna bine ai venit pe aici. Da, aici este vorba de elev. Un elev caruia nu i se da voie sa invete ce este interesat si ce crede ca este necesar. Este vorba despre elevul caruia i se pune conditia sa invete numai ce este aprobat de stat si numai ce este acreditat de stat. Un elev care nu este liber sa-si expuna ideile fara sa fie pedepsit pentru asta. Un elev care nu poate sa invete cum ii place, pentru ca statul se opune. Un elev caruia i se spune cum si ce sa gindeasca. Asta vrem pentru copiii nostri? Dupa ce ii conditionam sa invete intr-un anumit fel, ne asteptam ca societatea sa arate altfel de cum este?
august 17, 2009 la 12:28 am
christyna83
Nu mi-am imaginat niciodata astfel de lucruri…Mereu am asociat SUA cu ideea de LIBERTATE!!!
august 17, 2009 la 12:29 am
christyna83
multumesc! bine v-am gasit!:)
august 18, 2009 la 5:19 am
cristina
A fost cindva, din ce in ce mai putin pe masura ce trece timpul.
august 18, 2009 la 10:52 pm
christyna83
E trist! In loc sa fie din ce in ce mai bine este exact invers!:(