Cum grecii au influentat Biserica (1)

Cu ratiunea ca punct de plecare, filosofia greaca a inflorit. Cu toate acestea, opiniile diferite care au inceput sa se nasca au avut un efect degenerativ. Nu au putut fi de acord asupra multor probleme de baza, inclusiv fiabilitatea ratiunii umane.

In aceasta perioada Platon a intrat pe scena. Ca student al lui Socrate, el a ales sa nu-si concentreze atentia asupra lucrurilor materiale, ci a incercat sa gaseasca valoarea si semnificatia lumii ne-materiale. Exista puncte in filosofia lui Platon pe care le gasim si in Biblie, acela ca exista o distinctie intre ceea ce este temporar si ceea ce este etern, ca nu poti lua nimic cu tine dupa moarte si ca exista doua aspecte diferite ale realitatii – fizice si non-fizice, materiale si spirituale.

Dar, desi distinctia exista intre temporar si etern, fizic si spiritual, Biblia nu invata ca lumea fizica, temporara este ceva de devalorizat. Dimpotriva, creatia este ceva ce Dumnezeu a declarat ca „toate erau bune”. Chiar si in starea decazuta, creatia este plina de slava lui Dumnezeu, de la mare pina la cer si El are un scop, asa temporara cum este.

In plus, in timp ce Biblia face o distinctie intre lumea fizica si lumea spirituala, Scriptura nu ne invata ca lumea fizica este mai putin reala sau mai putin semnificativa decit lumea spirituala. Dimpotriva, atit lumea vazuta cit si cea nevazuta, cea fizica si cea spirituala sint de la Dumnezeu, Creatorul si Sustinatorul ambelor lumi.

Noi nu trebuie sa gindim ca aspectele fizice ale vietii sint fara valoare doar pentru ca sint temporare. Diferite? Da. Trecatoare? Da. Dar neimportante? Neavind nici o valoare? Doamne fereste! Din moment ce Dumnezeu a facut-o si continua sa o sustina, cine este omul sa o desconsidere?

Concluzia care o tragem de aici este ca Dumnezeul Bibliei este Dumnezeul lumii fizice precum si Dumnezeul lumii spirituale, Dumnezeul a ceea ce se vede precum si Dumnezeul celor nevazute, Dumnezeul celor trecatoare precum si Dumnezeul celor vesnice. Exista o tendinta printre crestini ca sa puna mai mult pret pe aspectele eterne, atit de mult incit sa devalorizeze lumea temporara, fizica de aici si de acum.

Mandatul din Geneza 1:27-28 nu este un apel la a nega lumea fizica sau sa fie indurata pina a se ajunge in Rai, dar sa fie ingrijita cu responsabilitate. Eclesistul 3:12-13 ne arata ca fericirea de pe pamint vine din miinile unui Creator iubitor. Munca fizica nu este rezultatul unui blestem asupra omului, pentru ca Dumnezeu l-a instruit pe Adam ca sa lucreze si sa pazeasca gradina inca inainte de cadere. (Geneza 2:15)

Din cartea “Assumptions That Affect Our Lives” de Dr. C. Overman

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s