Cum grecii au influentat Biserica (2)

Amestecul filosofiei lui Platon cu invataturile bisericii a dus la un dualism religios in care preocuparile eterne ale sufletului au fost puse in contradictie cu preocuparile temporare ale corpului. Viata „spirituala” a fost detasata de lumea materiala cit mai mult posibil. Deciziile de a trai in saracie si celibat au fost semne de spiritualitate serioasa. Ideile platonice ale lui Augustin l-au dus la o imagine foarte negativa a intimitatii sexuale, chiar si in casatorie. Refuzul de placeri fizice, asceza, au fost practicate prin abtinerea de la alimente, uneori chiar si prin auto-cauzarea de durere fizica. Izolarea de societate si juraminte de tacere au fost alta forma de lepadare de sine.

Crestinii nu trebuie sa priveasca corpul fizic ca ceva rau, o inchisoare din care trebuie sa fim salvati, ci mai degraba un templu locuit de Dumnezeu Insusi. El vrea sa-l foloseasca pentru scopul Lui in aceasta lume atita timp cit noi sintem inca aici. Negarea lumii fizice sau detasarea contravine responsabilitatii date. Chemarea noastra este de a interactiona cu lumea materiala in conformitate cu vointa si caile lui Dumnezeu, a face voia Lui pe pamint asa cum este in cer, fiind in lume dar nu din ea, ocupind-o pina va veni El.

Atunci, politica se poate spune ca nu este o preocupare lumeasca in sine. Devine lumeasca atunci cind oamenii care practica acest lucru o fac intr-o maniera in care incalca Cuvintul lui Dumnezeu si trece peste granitele morale oferite de Creatorul nostru. Acelasi lucru se poate spune despre toate profesiile legitime.

Totusi, astazi „spiritualitatea” crestina este deseori concentrata intr-o experienta interioara a sufletului, in timp ce rolul activ pe care il au crestinii in lumea fizica este devalorizat. Inca se crede ca un tinar sau o femeie care doreste sa-L serveasca cu adevarat pe Dumnezeu, cel mai bine o fac prin a deveni pastori sau misionari. Acest fel de gindire este nebiblica si este devastatoare pentru eficacitatea crestinilor de a trai o viata sanatoasa aici si acum.

Cuvintul ebraic pentru munca si inchinare este acelasi: avodah. Acest lucru ne arata ca in viziunea ebraica munca este un fel de expresie a inchinarii la fel ca si rugaciunea.

Dihotomia „sacru/secular” nu este legitima. Se confunda problemele reale si induce in eroare oamenii sa gindeasca ca anumite aspecte ale vietii se refera la Dumnezeu, in timp ce altele nu. Dumnezeu este la fel de relevant in lucrurile temporare pe cit este in cele eterne, este relevant in lucrurile din afara bisericii cit si in cele din interiorul bisericii. El este relevant in ce se intimpla in guvern, in felul cum functioneaza afacerile, in felul cum membrii familiei se poarta unul cu altul, in etica pe care oamenii o accepta precum si in modul cum functioneaza biserica locala.

Trebuie sa punem principiile lui Dumnezeu inapoi in programa de invatamint, trebuie sa lucram ca pentru Domnul, fie ca e vorba de a predica sau de a repara tevi, recunoscind ca atunci cind facem ca pentru El, toata munca este o inchinare; noi trebuie sa luam parte la responsabilitatile civile; trebuie sa recunoastem ca Imparatia lui Dumnezeu este o realitate in oricare parte al domeniului Sau se intimpla sa fim plantati, intelegind ca lumea si tot ce contine ea, ii apartine in intregime Lui.

Anunțuri

3 gânduri despre „Cum grecii au influentat Biserica (2)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s