Fata care a fost rapita de guvernul german, vorbeste

http://www.cbn.com/media/player/index.aspx?s=/vod/DHU35

Cum isi permite fata asta sa asculte de tatal ei? Parintii ei nu au invatat-o ca ea trebuie sa asculte de stat, nu de Dumnezeu? Cine stie ce este mai bine pentru un copil daca nu statul? Cu copii needucati ca aceasta fata vrem sa avem pretentii la o societate prospera???

26 de gânduri despre „Fata care a fost rapita de guvernul german, vorbeste

    • Aici este comparatie la gradul de libertate pe care il avem: guvernul german ( si roman, la fel) nu da libertate parintilor sa-si exercite drepturile. In America inca exista aceasta libertate.

  1. La ce te referi?

    Un copil sub 18 ani este socotit minor si deci sub autoritatea parintilor. Ei detin dreptul de a hotari pentru copii. Cind acestia devin adulti, atunci pot sa ia decizii singuri.

  2. Să înțeleg că o persoană de 14 nu poate gândi? Sau alege ce cărți să citească, ce muzică să asculte, cu cine să se împrietenească, la ce cursuri să asiste și asupra căror materii să se dedice? Dar cineva de 15? Dar de 16? dar de 17?

    Și la 18, când capătă dreptul de a fi o persoană se schimbă ceva substanțial în acea persoană de i se aplică dreptul la autodeterminare? Și pe ce cale va păși dacă nu pe cea pe care a început să meargă deja de 4 ani sau chiar de mai mult timp?

  3. Sofism. Nu am spus ca un copil nu poate gindi. Nici ca la 18 ani devine automat o persoana.

    Ceea ce am spus este ca copiii sint sub autoritatea parintilor. Parintii sint cei care au dreptul sa determine ce carti sa citeasca un copil, ce muzica sa asculte, cu cine sa se imprieteneasca, la ce cursuri sa asiste si asupra caror materii sa se dedice.

    La 18 ani, este considerat major, si deci are dreptul sa faca decizii asupra propriei vieti.

  4. Ai habar ce e un sofism?

    Copilul, oricât de mic ar fi, tot o persoană autonomă e, capabilă într-o mai mică sau mare măsură de decizii, iar rolul părintelui este de-al proteja, de-ai oferi suport material și afectiv și de-ai oferi opțiuni, pe care să le exploreze împreună cu copilul, nu de-al constrânge. Rolul părinților este de-a-și ajuta progeniturile să capete propriile lor personalități nu de a le propaga pe ale lor.

  5. In acest caz ai facut un red herring, mai exact straw man. Ai argumentat o pozitie care de fapt nu era pozitia mea.

    Fiecare om are propria personalitate, dar nu despre asta vorbim. Parintele are datoria si responsabilitatea sa-l constringa atunci cind copilul o ia razna. Pentru ca nu cred ca vrei sa spui ca daca un copil vrea sa foloseasca droguri, sa omoare vecinul de banca sau sa sparga un magazin, un parinte nu are voie sa-l constringa si sa spuna ca asta e personalitatea copilului, nu?

    Pe de alta parte, confirmi argumentul meu: parintele, nu statul, ONU sau mai stiu eu cine, are dreptul si responsabilitatea sa-l protejeze, sa-i ofere suport, sa decida impreuna viitorul copilului. Asta este pentru ca copilul este responsabilitatea parintelui, este sub autoritatea parintelui. Parintele are dreptul sa spuna unui copil ce carti sa nu citeasca, statul nu are acest drept. Interesul parintelui trebuie sa fie sa il invete in asa fel pe copil, incit atunci cind este major, si are dreptul sa ia propriile decizii, sa stie sa le faca corect.

  6. Nu, n-am făcut nicio eroare logică, cel puțin nu cu scopul de a argumenta ceva. În ritmul ăsta le enunțați pe toate. Ce am încercat eu a fost să vă ajut să vedeți lucrurile din perspectiva mea, pentru că așa sună cuvintele dumneavoastră modulate în timpanele mele. Ca și mine, trebuie să fiți de acord că sunt niște opinii cel puțin bizare și astfel v-am invitat să mă deturnați de la acele idei, explicând cu mai mare uz de detalii felul în care vedeți problema. Încerc doar să port un dialog și să ne înțeleg unul pe altul. Îmi pare rău dacă vi se pare că fac altceva.

    Într-adevăr am făcut o eroare. Rolul părintelui, din punctul meu de vedere, nu este numai de-ai oferi opțiuni ci și accesul la locul de unde copilul le poate găsi, pentru că părintele, ca muritor, nu îi poate prezenta copilului tot ce e pe lume, trebuind să îl lase să zburde singur din când în când. Să aibă relații pe care nu poate să le prevadă. Un părinte bun și care ține cu adevărat la ceea ce adus pe acest pământ va monitoriza într-un fel sau altul evoluția copilului său și va discuta cu acesta făcându-l să înțeleagă consecințele acțiunilor sale. Iar dacă părintele nu este bun, pentru că nu toți sunt, devin necesare unele instituții care să intervină în creșterea și educarea copilului pentru ca acesta să nu se dezvolte într-o familie disfuncțională. Ceea ce nu înseamnă că la orice abatere a părintelui, copilul să fie luat în grija statului, dar că acesta trebuie să intervină cu scopul ameliorării situației, prin ajutoare sociale, controale și chiar sancțiuni dacă este cazul.

    Referitor la al doilea paragraf trebuie să spun că am mai auzit de nenumărate ori variațiuni pe tema asta și încep să mă deranjeze din ce în ce mai mult(uitați aici un stawman dacă tot căutați unul).Dacă un copil este violent, ia droguri, ia parte la acțiuni frauduloase în general, asta înseamnă că nu a crescut într-un mediu bun, că părinții nu și-au făcut până în acel moment treaba(și profesorii ca să fim corecți). A lăsa libertate unui copil nu înseamnă a-ți lua mâna de pe el ci chiar a-i acorda o mai mare atenție, dar a nu interveni în viața lui privată. Ideea că primul impuls al copilului atunci când este scos de sub supravegherea părintelui este de a se droga mi se pare insultător și marcă a unui părinte care nu are încredere în propria său sânge.

    Tot spuneți că la 18 copilul este liber să aleagă, dar liber să aleagă ce, atunci când toate aspectele vieții sale au fost controlate și reglementate exhaustiv de către familie fără pic de influență exterioară? Va face tânărul alte alegeri decât cele pe care a fost programat 18 ani din viață să le facă?

  7. Sint de acord ca rolul parintelui nu este NUMAI de a oferi optiuni. Punctul meu de vedere este ca NUMAI parintele are dreptul si responsabilitatea sa isi invete copiii asa cum crede necesar.

    Nimeni din lumea asta nu poate prezenta copilului TOT ce e pe lume, pentru ca toti oamenii sint limitati. Dar doar pentru ca un parinte este disfunctional, nu inseamna ca trebuie pusa interdictie la parintii care nu sint, sau ca guvernul trebuie sa ia aceasta responsabilitate de a avea grija de copii. Daca guvernul vrea ca o societate sa functioneze, ar ajuta acesti parinti, nu le-ar lua din responsabilitati.

    Apoi plecati de la o premiza gresita: aceea ca daca un parinte isi asuma responsabilitatea copiilor lui, acesta ii tine inchisi in casa, „fara pic de influenta exterioara”. Nu influenta exterioara este problema, ci cum este vazuta acea „influenta exterioara”.

    Datoria parintelui de a-si ghida copilul tine de toate aspectele, inclusiv de a interveni in viata lui privata. Sa fiu sincera, as dori ca fetele mele sa faca alegeri bazate pe principiile pe care inerc sa le implementez in mintea lor.

    Garantez ca un parinte este mult mai interesat de binele copilului sau decit un guvern ar putea fi. Ti se pare insultator daca un parinte nu ar incredere in copilul sau sa faca alegerile potrivite, dar mie mi se pare mult mai insultator faptul ca parintii sint desconsiderati, ca sint tratati ca niste dobitoci care habar nu au sa-si creasca copiii. Sint satula sa tot explic ca guvernul nu are nici un drept asupra parintilor si nici asupra copiilor. Nimeni, in afara de parinti, nu are dreptul sa spuna copiilor ce sa manince, ce sa invete, ce sa citeasca si orice altceva din categoria asta.

    Parintele nu este acolo doar pentru a da mincare, haine si acoperis unui copil. El trebuie sa-l educe pentru a fi omul care este menit sa fie. Guvernul ar face bine sa stea deoparte si sa-si vada de treaba lui.

  8. Asta o problema: fetele dumneavoastră vor căpăta cu timpul propriile principii. Dacă doriți să se ghideze după ale dumneavoastră și numai după ele, înseamnă că doriți să le controlați. Probabil din teamă și dintr-o atitudine mult prea protectivă, dar asta nu schimbă lucrurile că încercând să le impuneți o serie de principii le furați șansa ca ele să își dezvolte un sistem propriu de valori.

  9. Stiu ca suna patetic pentru dumneavostra, dar o sa spun oricum:

    Nu vreau ca fetele mele sa-si dezvolte un sistem propriu de valori. Pentru ca nu orice sistem este bun. Sintem o familie crestina, si deci principiile si valorile care le avem, nu sint ale mele. Si eu, si fetele, si sotul, vrem sa traim conform principiilor lui Dumnezeu si sistemului de valori dat de El.

    Teama pe care o am, nu este alta decit ca vor renunta la aceste valori. Fac tot ce pot ca sa inteleaga de ce aceste valori sint singurele care merita sa fie urmate.

    Tot asa, insa, pot sa spun si de scolile controlate de guvern: daca un parinte doreste ca copiii sai sa se ghideze dupa principiile guvernului, inseamna ca acel parinte vrea ca copiii sa-i fie controlati de guvern. Probabil din teama ( probabil aceea ca nu mai are pe cine controla??) dar asta nu schimba lucrurile ca atunci cind guvernul incearca sa impuna o serie de principii, acesta fura sansa copiilor sa isi dezvolte un sistem propriu de valori.

    Nu stiu de ce considerati ca e ok ca guvernul sa faca acest lucru, dar parintii, ai caror copii sint, nu e ok sa faca exact acelasi lucru. Nu este un standard dublu?

    PS. Nu este necesar sa vorbiti cu „dvs”. 🙂

    • Nu vrei ca fetele sa isi dezvolte un sistem propriu de valori?
      Ok, sa zicem ca iti respect convingerile religioase, dar…
      Nu e…posesiv? Sau nu posesiv…gresit.

      Sa ma exprim mai bine. Mai e credinta adevarata daca fetele tale cred in singurul lucru cu care au luat contact toata viata? Asa nu prea mai e credinta lor. E a ta, si o impui asupra lor fara sa le oferi alternativa si sa le dai sansa sa merite cu adevarat viata vesnica pe care credeti ca vi se va acorda dupa moarte.

      • Pleci de la premiza ca noi nu discutam si analizam ce se afla azi in lume. Am studiat si am comparat crestinismul cu religiile majore ale lumii, vreo 5 sau 6. Pina acum…crestinismul le bate pe toate. Cel mai logic si cu sens 🙂

        Nu ai cum sa impui o credinta. Atunci cind ele vor fi majore, ele pot decide daca sa ramina in ce le-am invatat eu, sau pot sa treaca la alta religie. Nu am nici o putere in aceasta privinta.

  10. Copiii noștri sunt creați pentru a sta sub autoritatea părinților. Acolo se simt în siguranță și liberi să se dezvolte sănătos. A-i lăsa liberi, așa cum spune Engineereng Dream, îi face vulnerabili și confuzi. Doar pentru că unii părinți abuză de această autoritate nu înseamnă că autoritatea părintească este greșită!

  11. Copilul trebuie îndrumat să aleagă. Şi un creştin adevărat vrea ca şi copilul său să asculte de Dumnezeu. Însă unii prea se încred în ei-înşişi, în puterea lor de convingere, nemailăsând loc pentru intervenţia directă a lui Dumnezeu atât în viaţa lor cât şi a copiilor.

  12. Copilul trebuie invatat sa aleaga calea lui Dumnezeu. Problema nu este ca unii se prea incred in ei-insisi, problema este ca cei mai multi parinti renunta la responsabilitatile lor si asteapta de la stat/guvern sa le creasca/educe copiii.

    • ‘Sechestrare’ e o vorba nepotrivita in acest caz. Ar trebui spus liberarea copiilor din arestul scolar. Sechestrarea o face scoala de stat obligatorie, care intr-adevar e o forma de inchisoare.

      Copilul meu, dupa numai o luna de scoala, a cerut atat de vehement sa fie ‘sechestrat’ acasa, ca abia atunci mi-am dat seama cat il traumatizeaza institutia aceasta. Acum, dupa doi ani de homeschooling (cu o mare doza de unschooling), este mai avansat decat cei de varsta lui, are timp sa invete un instrument, sa se joace mai mult, e calm, vesel si foarte sociabil, participand la tot felul de activitati impreuna cu alti copii ‘sechestrati acasa’.

      • Ma bucur sa aud ca faceti homeschool. Ne puteti da mai multe amanunte? Unde locuiti? Ce virsta au copiii/copilul? Ce sfaturi puteti da celor care citesc si sint interesati?

      • Suntem in USA, pe Coasta de Vest, facem HS de 3 ani.
        Sotia se ocupa propriu zis de copii (baiatul 8 ani, fata 6 ani), eu am un job si mai putin timp, dar o ajut cu sugestii. Homeschooling-ul e permis si avem mai multe grupuri de suport care organizeaza felurite activitati si cu care suntem in contact.
        Ne-am organizat viata asa incat sa putem face si asa numita „socializare” de care toti se preocupa:) si procesul de invatare care dureaza cam 2 ore pe zi impus. Restul din procesul de invatare necesar unui copil liber se face pe cont propriu- copiii sunt destul de interesati de diverse chestii pe care le cauta si le sustin pe internet, la Library, etc
        Principiile de baza sunt:
        – copiilor sa le priasca copilaria
        – caracterul e mai important decat profesia
        – dezvoltarea abilitatii de self-learning, autodidacticism
        – sa fie pregatiti pentru aceasta viata pe pamant dar si pentru Viata vesnica (ceea ce implica sa cunoasca pe Iisus)
        Metoda este o combinatie de unschooling, stimulat si ghidat, si program impus minimal. Unschooling-ul are avantajul stiut: copilul invata cel mai bine cand, cum si ce vrea el. Iar cele 2 ore de studiu impus au rolul de dezvoltare a abilitatilor (scris, citit, socotit, etc) cat si familiarizarea cu situatii care cer efort sustinut.
        Bineinteles planul nu e fix ci se ajusteaza din mers.
        In rest ceva muzica, sport si multa joaca.
        Rezultatele, pana acum, excelente.
        S-ar mai putea adauga unit studies, story-telling, edutainment.
        Ar fi foarte multe de spus, dar problema e timpul. De aceea am admirat efortul ce il faceti cu acest blog. Felicitari!

  13. Venind din perspectiva biblica, Dumnezeu a dat parintilor responsabilitatea de a-si educa copiii. Locul lor este acasa, pregatindu-se pentru viata de adult in societate.

    Niciunde in Scriptura nu arata ca Dumnezeu a fost de acord ca evreii sa-si dea copiii filistenilor sa fie invatati de ei. Dimpotriva. Si totusi, parintii de azi fac exact acest lucru.

    • >>Niciunde in Scriptura nu arata ca Dumnezeu a fost de acord ca evreii sa-si dea copiii filistenilor sa fie invatati de ei. Dimpotriva. Si totusi, parintii de azi fac exact acest lucru.<<

      Foarte bine spus.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s