Copiii perfecti – un mit

Multi dintre parintii care fac homeschool traiesc cu presupuneri gresite. Credem ca daca ii educam acasa, acestia vor fi copii perfecti. Prin protejarea lor de presiunile si pericolele scolii publice, prin stablilirea unei relatii cu ei din prima zi pina la anii adolescentei, prin cresterea lor intr-un mediu plin de compasiune, acceptare si libertate credem ca am crescut copii care ne vor asculta intotdeauna, nu ne vor face griji si vor fi cit mai aproape de perfect posibil.

Este un soc cind aflam ca nu este adevarat.

In ciuda educatiei pe care incercam sa le-o dam copiilor, ei nu sint perfecti. Unii dintre ei vor lua decizii gresite. Unii o vor lua pe drumuri gresite. Unii ne vor necaji, dezamagi sau ne vor intrista. Pentru unii parinti, asta nu este o surpriza. Pentru parintii care fac homeschool acesta poate fi un soc devastator. Nu este acesta unul din motive pentru care-i educam acasa? Nu am stat acasa atitia ani acasa doar ca sa prevenim aceste momente? Da, de multe ori reusim, dar ocazional nu, si aici facem o greseala. Incepem sa reflectam la situatie si sa ne invinuim. Daca mai asteptam un an pina sa-l invat sa citeasca? Daca il implicam mai devreme in diferite grupuri ca sa-si faca mai multi prieteni? Daca am fost prea strict, sau nu destul de strict? Daca puneam mai mult accent pe matematica?

Ce facem atunci cind ne confruntam cu un copil care pare a fi opusul a ceea ce ne-am imaginat vreodata? Cu acest copil mai putin perfect? Ce am putea face?

1. Sa nu mai dam vina pe noi. Trebuie sa realizam ca exista si alte influente asupra copiilor nostri.

2. Sa ne amintim ca noi sintem cei care le-am spus sa gindeasca independent. Noi i-am invatat ca a fi diferit e un lucru bun. Acum ei aplica aceste invataturi.

3. Toti tinerii trec prin anumite fraze. Trebuie sa ne gindim ca va trece si asta. Si noi am fost in aceeasi situatie cind am fost de virsta lor. (va mai amintiti muzica disco? 🙂 )

4. Tine-ti minte ca le-ati oferit dragoste. Undeva, sub acele straturi de ostilitate, de distantare sau tacere, poate fi ascunsa o persoana care, intr-o zi, speram ca va iesi la suprafata.

5. Nu judeca aptitudinile tale parentale in functie de rezultatul copiilor tai. Noi puteam fi parinti perfecti si lucrurile tot s-ar fi putut transforma in rau.

6. Fi rabdator! Cind copiii nostri aleg o cale neasteptata noi trebuie sa facem un pas inapoi, sa ne rugam si sa asteptam cu rabdare.

Speram ca toti copiii nostri vor creste in fiinte minunate care ne vor face sa fim multumiti ca nu i-am trimis la scoala. Totusi, este important sa realizam ca educatia la domiciliu nu ne protejeaza copiii in luarea deciziilor gresite. Speram ca invataturile date acasa sa le dea totusi putere sa se intoarca atunci cind este momentul potrivit.

.

3 gânduri despre „Copiii perfecti – un mit

  1. CRED CA ORICE PARINTE SE CONFRUNTA CU ASTFEL DE PROBLEME SI TINDE SPRE PERFECTIONISM DIN PARTEA LUI SAU A COPIILOR SAI. PERTINENTE SI INCUJARATOARE SFATURI.
    PEROADA DE PUBERTATE MI SE PARE PE DEPARTE CEL MAI GREU DE TRAVERSAT ATAT PENTRU COPIL CAT SI PENTRU PARINTE. DE CURAND DISCUTAM CU FIUL MEU CEL MARE (20 DE ANI) DESPRE O IESIRE CIUDATA A CELUI MIC (15 ANI). INCERCAND SA IL FAC SA INTELEAGA SA FIE MAI RABDATOR CU CEL MIC DEOARECE E O MAI PERIOADA DIFICILA ASA CUM A FOST SI PENTRU EL, MI-A SPUS :”CHIAR ASA DE NESUFERIT AM FOST SI EU?” AM ZAMBIT . ACUM MI SE PAR DEPARTE ACELE ZILE IN CARE ADOLESCENTUL DE ATUNCI ERA GREU DE INTELES. ORICUM A TREBUIT SA O IAU DE LA CAPAT CU CEL MIC. SA NU CREZI CA MI-A FOLOSIT EXPERIENTA CU CEL MARE FOARTE MULT. ATUNCI ERAU ALTE PROBLEME ACUM SUNT ALTFEL DE PROBLEME. SI AI DREPTATE UNEORI NU AI ALTA CALE DECAT RUGACIUNEA.

    MULTUMESC

  2. Multumesc, Carmen, pentru comentariu. De multe ori sintem foarte exigenti cu noi si nu realizam ca si noi sintem limitati in a putea face anumite lucruri.

    Sa ne rugam pentru intelepciune si rabdare si sa speram ca totul va reveni la normal 🙂

  3. Cristina…grozava observatia. Sintem o generatie de oameni care umblam dupa perfectiune, atit la noi cit si la copiii nostrii si chiar la restul lumii. Mare lucru sa stim si sa intelegem ca toti sintem limitati…
    Cea mai mare gresala care am facut-o (si am facut suficient de multe) cu copiii mei a fost ca atunci cind am vazut ca au facut ceva gresit nu i-am lasat sa cada in nas si sa sufere consecintele…E atita invatatura si pentru parinti si pentru copiii in greseli, esecuri, si uneori dezamagiri. Astia sintem si asta-i lumea in care trebuie sa functionam. Cu cit ne obisnuim si acceptam aceasta realitate cu atit viata devine mai usoara. Ce faci tu cu fetele este special pentruca nu le dai toate raspunsurile dar le inveti sa gindeasca…mare lucru…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s