Marea Criza Economica si Keynes

Un lucru interesant este măsura în care keynesienii se bazeaza pe Marea Criza Economica pentru a-si justifica retetele politice. Sîntem cu toții familiari cu povestea (pentru că este doar ficțiune): Hoover a fost un susținător fără inimă a sistemului laissez-faire, a cărui abordare a permis o recesiune să devină o depresie; Rolul activist al lui Roosevelt prin „New Deal” a salvat economia, și al doilea război mondial a ajutat în cele din urmă ca Statele Unite ale Americii sa revina la creștere economică.

Mai întâi de toate, Hoover nu a fost pro laissez-afaire. Răspunsul său imediat la criza din 1929 a fost de a face presiuni asupra liderilor industriali de a nu reducere salariile. Presiunea pentru a menține salariile a continuat de-a lungul președinției sale, chiar daca prețurile au scăzut. Administratia Hoover a cartelizat agricultura americană într-o încercare de a tine prețurile produselor agricole la nivel ridicat în mod artificial, si a semnat legea extrem de protecționistă Tariful Smoot-Hawley. El a extins lucrările publice, a intervenit în sectorul financiar și al locuințelor, precum a restrictionat și imigrația. El a creșcut cheltuielile cu 31%, intre 1930 – 1931, care a dus la deficitul cel mai mare Statelor Unite pe timp de pace pina atunci, asta înainte de a introduce creșteri fiscale uriașe. Sugerînd că Hoover a urmărit o politica de laissez-faire, promovînd piața liberă este doar o minciună.

În ceea ce privește activismul lui Roosevelt cum că a vindecat economia bolnava, din nou, dovezile abia arată asta. Roosevelt a preluat funcția în 1933, dar PNB pe cap de locuitor nu a revenit la nivelul din 1929 cel puțin pînă in 1939. Șomajul nu a revenit la nivelul din 1929 pîna in 1941, iar același lucru este valabil privind investițiile private nete. Mai mult decît atît, ce imbunatatire minima a existat după alegerea lui Roosevelt poate fi atribuita mult mai convingător expansiunii monetare, ca urmare a intrărilor de aur din Europa, decît extinderii guvernului.

Intervenționismul lui Roosevelt a exacerbat și a prelungit depresia în două moduri cruciale. În primul rînd, legea administrației Roosevelt de Redresare Națională (National Recovery Act) a continuat să stabileasca salariile, în ciuda șomajului în masă, în timp ce a corporatizat o mare parte din industria americană unde „majoritatea” firmelor din orice sector a putut dicta prețurile, salariile, orele de munca, planurile de extindere, și așa mai departe. Daca redresarea economică a fost obiectivul acestei legi, apoi acestea au fost legi extraordinare de auto-distrugere.

În al doilea rând, abordarea hiperactiva, capricioasa și necruțătoare de anti-business pe care administrația lui Roosevelt a avut-o în elaborarea legilor a creat o atmosferă de incertitudine fata de regim si care a descurajat investițiile pe termen lung.

Nu toate ideile lui Roosevelt au fost keynesiene. Într-adevăr, Roosevelt a fost puternic influențat de grupul de intelectuali pe care l-a infiintat, numit „Trust Brain”, care la rîndul său a fost influențat de o varietate de ideologii colectiviste – progresivism, coporatism (din soiul fasciste europene) și socialism. Cea mai importanta figura a „Brain Trust”, Rex Tugwell, împreună cu alți intelectuali cu același tip de mentalitate etatistă, au mers în Uniunea Sovietică în 1927 pentru a explora alternative pentru capitalismul din Statele Unite (Shlaes 2007, ch. 2). De asemenea, membrii de încredere al grupului, precum și Roosevelt însuși, credeau cu tărie că lăcomia, în special a celor care au devenit bogați investind pe piața de valori și alte forme de speculații, a fost o cauza depresiei, o credință care a condus la un model consecvent de a face din oamenii de afaceri un țap ispășitor. Gelozia și ostilitatea față de oameni bogati este tipică mentalitatii progresiste, fasciste, și socialiste. În loc de un set de legi axate pe modul de recuperare a economiei din cauza Marii Crize, consilierii lui Roosevelt au creat unui set de reforme care au transformat însăși structura economiei Statelor Unite pe termen lung. Tema comună a fost a unui management economic „științific” controlat de către planificatorii iluminati centrali, precum și o respingere a pieței libere.

Dar despre recuperarea din timpul celui de al doilea război mondial? Robert Higgs a demascat destul de concludent acest mit, arătînd că odată ce controlezi doar cu scopul de a controla prețurile și alte măsuri de război, consumul pe cap de locuitor a fost plat, insipid pe perioada 1939-1945,creșcînd în mod semnificativ din 1946, cînd războiul s-a sfîrsit. Cifrele PNB arată că PNB a crescut cu doar 5% între 1939 și 1945, dar în 1949 a fost cu aproape 50% mai mare decît au fost zece ani mai devreme. Creșterea, se pare, a apărut numai atunci cînd controalele și cheltuielile din timpul războiului au luat sfîrsit – nu din cauza lor.

Pentru a rezuma, Hoover nu a fost laissez-faire. New Deal a înrăutățit lucrurile, nu le-a facut mai bune. Și a fost încetarea războiului – nu războiul în sine – care a declanșat o creștere economica. Daca as fi fost un keynesian în căutarea unui exemplu pentru a ilustra teoria mea, cu siguranță nu voi folosi Marea Criza. Apoi, din nou, probabil că keynesienii nu au alte alternative decente. Problema cu keynesismului nu este că nu este scietinfic. Ca orice știință, produce ipoteze care pot fi testate. Problema este că aceste ipoteze sînt false. Într-o zi, probabil, lumea îsi va da seama de acest fapt.

Daca politicile administrației Roosevelt nu sunt reprezentative pentru keynesianism, de ce keynesienii citeaza atît de des această perioadă pentru a promova aceasi politicaastazi? Ar putea fi faptul că nu au nici un succes cu care sa se laude?

Un renumit keynesian promovat de socialistii de pretutindeni considera ca guvernul are dreptul sa fure 91% din banii oamenilor.

Ideologia keynesiana este o ideologie etatista care trebuie arsa si distrusa, nu imbratisata.

.

32 de gânduri despre „Marea Criza Economica si Keynes

  1. Dar Krugman n-a sustinut ca trebuie si acum ca impozitele sa fie de 91%. El a relatat ce a fost odata, in anii ’50, si spunea ca lucrul asta nu a franat cresterea economica, dimpotriva.
    Insa eu iti spun o treaba si ia aminte la ce-ti spun. Un stat slab, fara bani, fara resurse e unul vulnerabil. Pe de alta parte, in zilele noastre, in lume, sunt state puternice care nici nu au fost atinse de aceasta criza economica si financiara, care au rate de crestere economica mari si care nu pierd timpul: se dezvolta in continuare. Tu zici de socialism, dar uite-te la China care din 1980 incoace a avut rate de crestere intre 6-10%, lucru cu care Europa si nici chiar SUA nu se pot mandri. La fel si India, iar mai spre zilele noastre Rusia, cu o rata de crestere de peste 3% si cu o viteza de recuperare, ca sa zic asa, foarte mare. Nu mai vorbesc de faptul ca sunt tari mari, cu populatie numeroasa. Mai mult decat atat: datoriile lor publice sunt foarte mici in comparatie cu ce avem in Zona Euro, SUA, Japonia… Gandeste-te ce inseamna un stat vulnerabil, economic vorbind, cu cresteri economice slabe sau chiar negative, cu somaj masiv, implicat in tot felul de razboaie care nu-i aduc, practic, niciun folos, si daca poate sa faca fata provocarilor, concurentei pe plan global. Un alt exemplu: Japonia n-a mai avut o rata de crestere economica de peste 3% din 1991, cu exceptia din 2010, dupa care a scazut din nou: in 2011 a fost de -0,8%. Asa ca n-as spune ca Krugman n-a avut dreptate. In anii ’50 – ’60 SUA statea, economic vorbind, bine, destul de bine si s-a vazut dezvoltarea impetuoasa care a urmat si care a condus la faptul ca SUA a castigat Razboiul Rece. Pe cand daca statul incepe sa fie vulnerabil si doar o mana de oameni foarte bogati sa prospere in continuare, numai din dobanzi, platind impozite cat se poate de mici, unii plasandu-si banii in paradisuri fiscale, nu stiu daca va fi bine. Se pare ca nu…

    • Along the way, however, we’ve forgotten something important — namely, that economic justice and economic growth aren’t incompatible.

      Economic justice is nothing more than the enslavement of the productive by the indolent. Adica inrobirea celor care produc de catre lenesi. Adica cresterea economica se face numai daca tinem producatorii ostatici, nu? In teoria lui Krugman poate, dar nu in real life.

      America in the 1950s made the rich pay their fair share Cine determina ce este „fair share”?? Este 0% fair share? Guvernul decide ce este fair share?? Adica vrei sa spui ca guvernul trebuie sa decida citi bani am voie sa-mi tin din munca mea?? Dupa cite se vede, el este de acord ca 91% este fair share, pentru ca vrea sa incerce aceasta rata din nou: „And we can do that again.” Cu ce autoritate vine el sa spuna oamenilor citi bani au dreptul sa-si pastreze? Pina la urma, ai cui sint banii???

      O tara poate fi puternica pe plan international in doua feluri: cind guvernul este puternic si detine controlul, sau cind cetatenii sint bogati si liberi. Primul fel este exemplul Chinei pe care l-ai dat. Intr-o astfel de tara, stii cine este puternic? Guvernul. Oamenii sint niste animale in custi. Al doilea fel de tara, in care oamenii au libertate economica este puternica pentru ca cetatenii sint puternici, nu pentru ca guvernul e puternic. Calitatea vietii este mult mai ridicata.

      Razboiul rece s-a sfirsit in 1991. Cit de bine a mers economia pe vremea lui Carter??

      Daca se pleaca de la premiza ca ideile lui Keynes ajuta la cresterea economiei unei tari, The Great Depression dovedeste ca nu-i asa. De fapt, keynesienii nu au absolut nici o dovada ca functioneaza.

      Daca pleci de la premiza ca ideile lui Keynes ajuta la promovarea socialismului, atunci ai dreptate. Dupa New Deal, America iesit mai etatista decit cind a intrat in criza.

      Asa cum am spus TOTI trebuie sa plateasca taxe, de ce unii trebuie jupuiti si altii sa nu plateasca deloc?? Daca ar fi libertate economica, ca toti cetatenii sa se bucure de cistiguri, fiecare participa la taxe si totul merge bine. Dar cind sint mai multi care iau decit cei care dau… si cind guvernul preia controlul, libertatea zboara pe fereastra si apare comunismul din China. Thanks, but no thanks.

      • Cel putin in Europa, dar cred ca si in SUA, din punctul de vedere al marketing-ului, China se comporta pe piata intr-un mod pe care l-as numi: agresivitate moderata. Poate sunt mai putin cunoscute aceste lucruri, dar cei care sunt in mediul de afaceri stiu treaba asta. Interesul Chinei este ca sa-si promoveze produsele in Europa si sa nu crezi ca nu castiga teren. Asta in vreme ce in Europa cresterea economica e in scadere, ceea ce nu e cazul Chinei.

      • Americanii sint saraci???? Chinezii sint bogati??? Guvernul Chinei este bogat, nu oamenii. Chinezii sint saraci si sclavi. Prefer sa fie inegalitate Dar libertate decit egalitate in sclavie.

        Noi doi venim din doua perspective diferite. Tu nu sti ce inseamna libertatea cu adevarat si de aia nu intelegi punctual meu de vedere. Daca tu esti mizerabil vrei ca toata lumea sa fie.

      • Nu asta e problema, ce contează ca guvernul e bogat, ca oamenii lucra de dimineața pina seara dacă nu se bucura de munca miinilor lor? Ce folos ca guvernul își aduna miliarde dacă chinezii nu sint liberi??

      • @Cristina
        In privinta asta sunt de acord cu tine, eu nu am spus despre chinezi ca ar fi liberi. Nici macar n-am spus ca ar fi bine in China si nici ca ar trebui sa apara comunismul din China.

      • Pai si atunci de ce dam ca exemplu China daca nu vrem ca sa ajungem ca ei? China este exemplul perfect de ce keynesianismul nu e bun. Prefer sa am libertate decit sa ma bazez ca guvernul are grija de mine (economic si social vorbind, nu militar)

      • Atunci de ce ai dat China ca exemplu? Ce sa învățăm de la ei? Ca keynesianismul aduce prosperitate si putere doar guvernului si ca cetățenii sint incatusati??

        Nu exista exemplu de succes al keynesianismului in care simplii oameni sa prospere in viața. Socialismul a distrus oameni si societăți, nu a oferit decit mizerie.

      • Da, dar indiferent de cum e la ei – lucru care e treaba lor pana la urma – China are rate mari de crestere economica si este, chiar daca ne place sau nu ne place, o forta economica din ce in ce mai puternica. Si nu numai despre China e vorba. Or, in ceea ce priveste SUA si Europa, uitandu-ne peste parametrii economici si evolutia lor in timp (spre exemplu din 1980 pana in zilele noastre), se observa o incetinire, ca sa zic asa, a cresterii economice si o defectuoasa utilizare a factorilor de productie. Iar previziunile economice nu indica rate mari de crestere economica cel putin intr-un viitor pe termen mediu. In Europa ratele de crestere sunt sub 3%, in SUA e similar, ceea ce nu e cazul Chinei care are rate intre 6-10%. Or, lucrul asta pune probleme serioase atat Europei cat si SUA.

      • Din nou, si ce-i dacă China are creștere Economica? Guvernul profita de pe urma acestei creșteri, nu omul de rind! Viața chinezului nu-i mai buna de pe urma acestei creșteri. SUA înregistrează incetinire Economica pentru ca guvernul preia tot mai multă putere si sectorul privat este dat de pămînt. Tot la vorba mea ajungem, socialismul/keynenesianismul nu se potriveste la o societate liberă. Merge numai unde oamenii vor ca sa fie sclavii guvernului.

      • Sa stii ca nu trebuie subestimata China. Poate sa para o fraza tip, limbaj economic de lemn, cea cu rate mari de crestere economica. Dar lucrurile sunt mai complicate decat ar crede cineva: ratele mari de crestere sunt, asa cum aprecia Kuznets, un pas foarte important catre dezvoltare, modernizare si, de ce nu, expansiune economica (nu neaparat politica), as adauga eu. Or, eu nu vad asa ceva in partea ceastalalta a Lumii…

      • Nu mă interesează dezvoltarea si expansiunea guvernului. O tara care ingradeste drepturile omului este o tara care nu trebuie laudata. Aici nu vorbim de subestimare si de right and wrong.

      • A, socialistilor/keynesianistilor le place expansiunea guvernului. Omul care vrea sa trăiască liber uraste acest lucru. Dacă socialistilor le place atit de mult keynedianismul, de ce nu se muta in tari ca China, Coreea de nord, Cuba, etc. Sa-i lase pe cei care vor sa trăiască liberi in pace.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s