Copiii sint testati pentru trăsături de caracter, NU pentru intelegerea materiei

jerks

.
Copiii noștri nu sînt întotdeauna testati pentru competența lor. Ei sint testati pentru trasaturi de caracter, nu pentru intelegerea materiei. Cit de usor se adapteaza la schimbari? Cit sint ei de integri si corecti?

Întrebare data la test:

Există un grup numit „Jefuitorii de la Miezul Nopții”. Ei au ieșit la miezul nopții ca sa vandalizeze. Eu ( copilul ) ma voi alătura grupului în cazul în care:

– prietenul meu este in grup
– n-ar afla mama mea

Nu exista nici o optiune de a spune ca copilul nu se va alatura grupului. Copilul trebuie sa spuna in ce conditii se va alatura grupului.

Alta intrebare:

Părinții tăi tocmai au aflat că trebuie sa se mute în Mongolia. Cit timp petreci facind urmatoarele:

– fiind suparat
– plingind
– certindu-te

Acesta este un test pentru a vedea cit este copilul de adaptabil la schimbare.

Alta intrebare:

Daca ai gasi un portofel plin cu bani, i-ai lua?

Dovedesti ca stii sa citesti mai bine daca raspunzi DA? Sau daca raspunzi NU?

Exista multe alte exemple in care reactiile sint monitorizate si decise. Cit de bine se adapteaza la 5 metode diferite de a efectua o ecuatie matematica? Cum raspund la religii si culturi diferite de ale lor? Sint cinstiti? Cum reactioneaza la poze nudiste? Sint aceste informatii folosite pentru a ii plasa pe copii in categoria corecta pentru cariera corespunzatoare?

.

12 gânduri despre „Copiii sint testati pentru trăsături de caracter, NU pentru intelegerea materiei

  1. Dragă Cristina, dar testele astea chiar devin din ce în ce mai cumplite (le-aş spune stupide dacă nu m-ar îngrozi…)!😦
    Un adevărat test de caracter ar cere cel puţin un eseu. Altfel, cu variante de răspuns seamănă a studiu psihologic… Dar poate scopul lor este întocmai acela de a „preleva informaţii” despre copii (cărora totodată să le limiteze gândirea), ci nu de a-i cunoaşte pe fiecare, în individualitatea lor (cărora totodată să le inhibe unicitatea).
    Cu toate problemele învăţământului nostru super-depăşit, în România încă n-a început aşa ceva…. avem, poate, avantajul unui spirit mai conservator.
    La un aşa învăţământ american, cred că TOŢI părinţii ar trebui să ia în considerare să facă homeschooling🙂
    Te salut şi-ţi transmit toată simpatia mea (intelectuală şi umană) pentru forţa cu care te opui relelor lumii (cum zicea de curând Patapievici, ca un sorb descendent care se opune forţei mai marelui vârtej de deasupra)!
    Cu drag!

    • Aceste teste sint administrate ca teste de capacitate, la sfirsitul lectiei. Scopul lor, spun ei, este pentru a vedea daca copiii si-au insusit cunostintele predate in lectie. Nicidecum nu spun ca interesul lor este altul.

      Pina acum s-au facut cu creionul si cu hirtia, acum se incearca trecerea la testare elctronica, pe tableta. Parintii sint atrasi de faptul ca scoala lor este atit de „avansata” si „dotata” incit isi permit o tableta la fiecare copil. Ceea ce ei nu realizeaza este ca ei nu vor vedea aceste teste niciodata, nici rezultatele lor. Parintii nu vor stii ce intrebari au fost puse copiilor si nu vor sti ce materiale au fost predate in clasa. De obicei, cind ai o intrebare pe care nu o stii momentan la un test, rezolvi ce stii apoi daca este timp te chinui sa rezolvi si pe cele mai grele, nu? Pe tableta nu se mai poate. Trebuie sa raspunzi atunci la intrebare, nu te mai poti duce inapoi sa verifici sau sa o schimbi daca iti pica fisa mai tirziu.

      Poate un copil nu vrea sa raspunda la intrebari ca cele din articol. El nu poate trece mai departe, la urmatoarea intrebare, pina nu raspunde la ce de pe ecran. Cum ar trebui sa raspunda un copil la prima intrebare, de exemplu?

      Copiii nu vor mai avea dreptul sa viseze ce vor sa devina „cind vor creste mari” pentru ca testele administrate il vor pune pe o cale educationala sa devina mecanic, instalator si nu va fi lasat sa iasa din linie.

      Ar fi fain ca majoritatea sa faca homeschooling🙂 Dar cred ca se poate repara daca autoritatea de decidere ce se invata in scoli ar reveni districtelor scolare, asa cum a fost la inceput.

      Iti multumesc si tie pentru ca si tu lupti impotriva unei gindiri daunatoare care cam exista peste tot.

  2. Problema este daca se poate determina trasatura de caracter pe baza unui test. Spre exemplu, la intrebarea: „Daca ai gasi un portofel plin cu bani, i-ai lua?” sa presupunem ca variantele de raspuns sunt doua: sau da, sau nu. Sa presupunem ca cel care raspunde e un copil bine educat de catre parinti. El poate raspunde nu, pentru ca parintii lui i-au spus ca intr-un asemenea caz trebuie sa inapoieze portofelul celui caruia ii apartine, sau sa anunte politia, sau sa-l dea la obiecte pierdute etc. Deci el raspunde dupa cum l-au invatat parintii. Dar asta nu inseamna ca pus in fata faptului, deci gasind portofelul cu bani, fara sa-l vada cineva, n-ar lua banii. Pe de alta parte, un copil care raspunde cu da, deci ca i-ar lua, ar putea, pus in fata faptului, sa se gandeasca: omului respectiv i s-a intamplat un necaz, i se poate intampla oricui, inclusiv mie; deci ar fi mai bine sa-i inapoiez portofelul.
    Raspunsurile pe care le dau oamenii sunt deseori in niste tipare, pentru ca asa trebuie. De ce a raspuns asa? Ca asa zice toata lumea, pentru a fi in ton cu lumea, pentru ca sa nu para ridicol etc. Dar asta nu inseamna ca, odata pus in fata faptului, va si face asa, precum raspunde la intrebare.

    Pe de alta parte, la variantele de raspuns cu „Jefuitorii de la Miezul Noptii”, varianta ca s-ar alatura grupului daca „n-ar afla mama mea” poate, zic poate, indica teama de o autoritate, in cazul acesta mama copilului. Insa cealalta varianta de raspuns: „prietenul meu este in grup” nu exclude prima varianta, adica: „prietenul meu este in grup si mama mea n-ar afla”. Deci nu ca nu s-ar teme si in acest caz de autoritatea mamei sale, dar e ca si cum ar gandi: „pai, stiu eu cum sa fac sa nu afle mama, insa nu pot sa-l las pe prietenul meu singur”. Logic vorbind: daca prietenul meu este in grup, asta nu inseamna ca nu ma tem de mama mea. Insa poate interveni un rationament care nu are la baza deductia logica, ci increderea in propriile sale capacitati, ca stie cum sa procedeze ca mama lui sa nu afle. Deci un fel de judecata care nu e neaparat demonstrabila „matematic”: nu ca nu ma tem de mama mea, dar ma incred in propriile mele capacitati pentru ca sa fac de asa maniera sa nu afle. De ce? Pentru ca nu pot sa-mi las singur prietenul… Pentru ca daca e sa luam doar varianta asa cum e: „prietenul meu este in grup”, asta ar putea sa insemne si sa nu insemne ca nu ma tem daca mama mea ar stii – de aceea am si zis ca nu exclude ca „mama mea n-ar afla”, dar ar putea sa insemne foarte bine: „si daca ar afla, nu-mi pasa”: „prietenul meu este in grup, nu-mi pasa daca afla mama”, ceea ce ar putea, zic ar putea, indica faptul ca nu-i pasa de nicio autoritate.

    De aceea ma indoiesc de faptul ca un astfel de test ar fi relevant…

    • De aceea din varianta de raspuns: „prietenul meu este in grup” nu se poate trage nicio concluzie. Daca spre exemplu raspunsul asta inseamna in realitate: „prietenul meu este in grup, nu-mi pasa daca afla mama”, care e centrul de greutate, ca sa zic asa: prietenia sau ca nu-i pasa daca afla mama lui? Din prietenia ce i-o poarta prietenului sau o face sau ca nu se teme de nicio autoritate (parentala, de stat etc)? Si una si alta? Nu e foarte clar… Care e trasatura dominanta de caracter, bazata pe ce: pe valoarea prieteniei (caci Prietenia e o valoare) sau e un om care nu se teme de nimic, autoritatile sunt egal cu zero pentru el? De asta spun ca nu e foarte clar…

    • Si nici macar varianta de raspuns: „n-ar afla mama mea” nu indica foarte clar trasatura de caracter a copilului. E foarte vag un astfel de raspuns. Una e spre exemplu: „m-as alatura gruplui daca n-ar afla mama mea, pentru ca ma tem daca ar afla” si altceva e „m-as alatura grupului, dar sa nu afle mama pentru ca ar fi foarte suparata…”. Primul exemplu de raspuns ar putea indica o fire tematoare. Dar in al doilea exemplu respectivul nu vrea sa-si supere mama, nu vrea s-o faca pe mama sa sufere… Ceea ce indica doua caractere diferite, chiar foarte diferite… Si atunci care e concluzia care se poate trage dintr-un astfel de raspuns: „in cazul in care n-ar afla mama mea”?

    • Se pare ca nu m-am facut destul de inteleasa. Astfel de teste nu sint date sub forma de „test pentru determinarea caracterului”. Astfel de teste sint date la limba engleza, pe un anumit text. Copiii (si parintii) nu stiu ca este „test pentru determinarea caracterului”, copiii cred ca intrebarea apartine lectiei si raspund fara sa-si dea seama ca, de fapt, le este testat caracterul. Aceste intrebari nu au fost date toate intr-un singur text, ci sint culese din mai multe teste.

      Deci analiza ta este cu totul inutila, pentru ca nu asta s-a urmarit. La prima intrebare s-a plecat de la premiza ca nu ai de ales, decit sa apartii intr-un gang. Adica in viata nu faci alegeri dintre bine si rau, moral si imoral, calificativul acesta dispare. Acum exista alt fel de categorii pe baza carora faci alegerile in viata. Problema nu este intre cele doua raspunsuri prietenul/mama, ci problema este ca copilului nu i s-a dat posibilitatea sa aleaga ceva moral, ca si cum aceasta alegere nu exista. Mie imi place sa cred ca exista destui copii care prefera varianta „nu ma voi alatura grupului sub nici o conditie” dar care nu au avut aceasta alegere. Ambele raspunsuri oferite sint gresite, iar raspunsul corect nu exista. Astfel obliga copilul sa aleaga intre cele doua rele. Propaganda este foarte subtila.

      Intrebarea principala insa este: de unde si pina unde au dreptul cei care fac aceste standarde/programe sa presupuna ca copiii vor face parte dintr-un gang, indiferent de motive?

      Intrebarea cu protmoneul cu bani, la lectia de engleza, devolta copilului aptitudini de scriere, compunere mai avansata? Daca un copil raspunde „nu”, asta inseamna ca stie sa citeasca mai bine? Cu ce i s-a dezvoltat vocabularul lui, indiferent de raspuns? E mai destept acum ca a scris „da” sau „nu”?

      • @Cristina
        Da, te inteleg si-ti dau dreptate! Sunt niste teste aiurea. Eu am vrut sa arat ca din variantele de raspuns nu se poate trage nicio concluzie clara asupra caracterului unei persoane. Absolut de acord cu tine: trebuia in mod necesar sa se ofere si varianta de raspuns: „nu ma voi alatura sub nicio conditie grupului”. Pe mine, sincer, ma mira lucrurile astea si din aceasta cauza ma intreb: ce se intampla defapt la voi, acolo? In loc de un test normal la lectia de limba engleza se dau teste de evaluare a caracterului, ca si cum ar fi o testare a cunostintelor dobandite la lectie? Ce inseamna asta? E o chestiune generala, pe tot cuprinsul SUA, astfel de teste…? Adica peste tot se dau astfel de teste…??

      • Prin nationalizarea invățămîntului, implementarea standardelor Common Core este graduala. Deci in prezent nu se dau peste tot aceste teste…inca. Dar asta se urmărește. Nu se urmărește neaparat verificarea caracterului, ci schimbarea sa. Ce interesează pe Ministerul (ne)Educației daca un copil isi va tine banii dintr-un portmoneu găsit? Sa vadă ce le merge. Daca statul vede ca oamenii habar nu au si nu sint interesați ca legea sa fie respectata, atunci vad ca pot face orice. Uita-te la ce face Obama. Încalca legile si nimeni nu-i face nimic. Oamenii habar nu au ca le sint încălcate drepturile si legile.

      • S-a trimis comentariul din greșeală.
        L-am completat.

        In orice caz este vorba de manipulare pentru a menține controlul asupra populației. Exact cum e in Europa.

      • In Europa treaba este făcută. Cetățenii depind de guvern, nici nu se gindesc ca statul nu are dreptul sa se implice in educație sau in aspectele private ale omului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s