Autoritatea apartine parintilor

Recent, comitetul ONU pentru drepturile copiilor a publicat un document in care a declarat ca frecventarea orei de religie crestina din cadrul scolilor din Marea Britanie si Irlanda incalca „libertatea de gindire, de conștiință și de religie” a copiilor. Astfel, Comitetul recomanda anularea acestei prevederi si permiterea copiilor sa se retraga de la orele de religie crestina fara acordul parintilor.

La pagina 7 a documentului,

The Committee recommends that the State party repeal legal provisions for compulsory attendance at collective worship in publicly funded schools and ensure that children can independently exercise the right to withdraw from religious worship at school.

Parintii isi trimit copiii la scoala stiind foarte bine ca copiii lor frecventeaza ora de religie si nu au nici o problema cu asta. Daca ar avea vreo problema, ar putea opta pemtru neparticipare. Dar nu, Comitetul ONU doreste ca copiii sa actioneze independent de parintii lor.

De unde are ONU autoritatea ca sa recomande sau sa dea sfaturi cuiva cu privire la crestinism, educatie sau cresterea copiilor? Parintii si doar parintii au autoritatea sa decida daca copiii lor vor frecventa sau nu orele de religie. ONU incearca sa uzurpe autoritatea parintilor prin implicarea lor in activitatile copiilor.

Acum citeva saptamini, la Conventia Partidului Democrat pentru nominalizarea candidatului la presedintie, sotia comunista a presedintelui fascist Obama a avut un discurs  unde spunea printre altele:

And make no mistake about it, this November when we go to the polls that is what we’re deciding, not Democrat or Republican, not left or right. No, in this election and every election is about who will have the power to shape our children for the next four or eight years of their lives.

And I am here tonight because in this election there is only one person who I trust with that responsibility, only one person who I believe is truly qualified to be president of the United States, and that is our friend Hillary Clinton.

Power. Shape. Children. Puterea de a forma copii. De catre cine? Hillary Clinton. Acuzata de spionaj de catre FBI. Pentru ca acesta este rolul unui presedinte, nu? In viziunea lor, copiii sint parte dintr-un  colectiv care trebuie sa fie modelati asa cum este necesar pentru a-i servi pe stapini si agendele lor.

Apoi avem un alt exemplu in Melinda si Bill Gates. Ei au mituit statele cu citeva sute de milioane de dolari pentru ca sa accepte standarde educationale. Multi parinti sint impotriva acestor standarde si militeaza la nivel de stat ca aceste standarde sa fie anulate. Dar Melinda si Bill Gates nu accepta esecul. Ei spun ca cetatenilor le trebuie un „ghiont” ca sa accepte modificarea culturala propusa de ei. Melinda Gates consideră ca cetățenii sint capitalul uman potrivit pentru scopurile lor prestabilite. Acesta este procesul elitelor. Ei au nevoie de date personale, informatii genetice, experiente de viata pentru a determina unde este locul fiecarui adult.

Melinda Gates nu a predat niciodata intr-o sala de clasa. Insa doar pentru faptul ca este printre cei mai bogati din lume crede ca are autoritatea ca sa decida ce trebuie sa invete toti copiii din America.

Ceea ce face ONU, Obama, Clinton si Gates nu tine de libertatea de exprimare pentru ca este vorba despre subminarea si uzurparea autoritatii parintilor de a-si creste copiii asa cum considera ei necesar. Nici Comitetul ONU, Obama, Clinton si nici Gates nu au autoritatea sa dea sfaturi sau sugestii cu privire la ce ar trebui sa invete copiii altor oameni. Sa invoci  argumentul ca la revolutie s-a murit pentru libertatea de exprimare si astfel trebuie sa permiti altor oameni sa spuna cum sa iti cresti si sa-ti educi copiii arata mentalitatea de sclav atit de bine cultivata de acest fel de oameni.

Parintii trebuie sa prinda curajul necesar si sa nu mai accepte amestecul nimanui in ce priveste cresterea propriilor copii pentru ca absolut nimeni altcineva nu are autoritatea sa-si spuna parerea cu privire la cresterea copiilor care nu sint ai lor.

 

 

 

 

 

36 de gânduri despre „Autoritatea apartine parintilor

  1. Mie mi se pare foarte superficiala gandirea asta: „[…] frecventarea orei de religie crestina din cadrul scolilor din Marea Britanie si Irlanda incalca „libertatea de gindire, de conștiință și de religie” a copiilor. Astfel, Comitetul recomanda anularea acestei prevederi si permiterea copiilor sa se retraga de la orele de religie crestina fara acordul parintilor.”.

    Daca tot vorbim de libertate, atunci cineva de ce n-ar putea sa infiinteze o catedra de satanism la o respectabila scoala din Londra? Si atunci copilul de ce nu ar avea „libertatea de gindire, de conștiință și de religie” sa urmeze astfel de cursuri, sfidandu-si parintii, sfidand chiar si autoritatile, nu?

      • „Ei spun ca cetatenilor le trebuie un „ghiont” ca sa accepte modificarea culturala propusa de ei. Melinda Gates consideră ca cetățenii sint capitalul uman potrivit pentru scopurile lor prestabilite.” – si atunci unde mai e libertatea? Adica iti da un ghiont sa accepti si cica esti liber?

        Pe de alta parte, daca e vorba de „libertatea de gandire a copilului”, atunci de ce sa excludem posibilitatea ca acesta nici n-ar mai dori sa mearga la scoala, n-ar mai dori sa invete? El asa gandeste si actioneaza in consecinta. In felul asta parintele ce sa mai faca…

      • Libertatea este la libertatea de exprimare a familiei Gates.

        Copiii sint sub autoritatea parinților. Parintii decid ce trebuie sa faca copiii sau nu. Familia Gates, ONU, guvernul nu au nici o autoritate in privința asta. Asta a fost scopul articolului. Dreptul lor de exprimare se oprește acolo unde începe autoritatea parinților. Altfel uzurpa aceasta autoritate.

      • Da… Pe mine ma uluieste superficialitatea unei asemenea gandiri, modul asta usuratic de a gandi: „frecventarea orei de religie crestina din cadrul scolilor din Marea Britanie si Irlanda incalca „libertatea de gindire, de conștiință și de religie” a copiilor. Astfel, Comitetul recomanda anularea acestei prevederi si permiterea copiilor sa se retraga de la orele de religie crestina fara acordul parintilor.”. Daca e s-o luam asa, de ce sa nu se retraga si de la ora de matematica, fara acordul parintilor?

      • Pentru ca intentia este ca sa fie eliminat crestinismul din societate. Nu inteleg de ce te uluieste. Nu tu ai fost acela care sustineai sus si tare dreptul la exprimare? E dreptul lor sa sustina incalcarea autoritatii parintilor, nu?

      • Da, e dreptul lor sa se exprime liber, dar nu pot convinge. Asa, da, oricine poate spune orice prostioara… Numai ca una e sa spuna si altceva sa impuna… – asta apropo de libertate, ca vorbeam despre asta.

      • Asta este parerea ta, care se potriveste cu a multor altora. Asta nu este libertate. Dreptul cuiva se opreste acolo unde incepe dreptul altuia. Iar nimeni, absolut nimeni nu are dreptul sa spuna parintilor cum sa-si creasca copiii. Nu are voie sa dea sugestii, sfaturi, etc. Absolut nimic. Dreptul lor de a se exprima liber se opreste la cuvintul: parinte.

      • Cred ca si tu faci aceeasi greseala ca majoritatea oamenilor care nu inteleg ce sint drepturile. Dreptul cuiva la exprimare este in raport cu statul. Un om are dreptul sa critice politicienii/angajatii statului. Statul nu are voie sa ii opreasca. Dar asta nu inseamna ca un om are dreptul sa se exprime in absolut orice situatie. Un om angajat intr-o companie de research nu are voie sa dezvaluie lucruri/metode/produse la care se lucreaza. Un patron are dreptul sa-l opreasca pe angajat sa se „exprime”. Parintii nu sint angajatii lui Gates, ai ONU sau ai guvernului, deci nicicare dintre acestia nu au autoritatea sa spuna ceva parintilor. Dimpotriva, parintii au autoritatea sa spuna statului sa shut up cind vine vorba de parenting.

      • In cazurile cu compania de research si cu patronul e vorba de relatii contractuale.

        Desigur, parintii nu sunt angajatii lui Gates sau ai ONU, sau ai Guvernului. Eu am zis ca una e a spune si altceva a impune.

      • Se pare ca nu intelegi. Sau nu vrei. NIMENI nu are dreptul sa spuna parintilor cum sa-si creasca copiii. Cind o face cineva, o face uzurpind autoritatea parintilor.

      • Asculta, exprimarea corecta ar fi trebuit sa fie asa: „NIMENI nu are dreptul sa impuna parintilor cum sa-si creasca copiii.”. Ca sa spuna… Se scriu multe tratate, ca sa dau un exemplu. Dar asta e una, altceva e sa ti se impuna de catre cineva.

      • Da, un etatist asa ar spune. Un parinte care iubeste libertatea spune: ONU, statul si oameni ca Gates nu au dreptul sa imi dea sfaturi, idei, pareri, opinii despre cum sa-mi cresc copiii.

      • Da, dar vezi tu… Gates nu doreste sa-ti dea doar sfaturi… El vrea sa-ti dea un ghiont… Aici apare problema!! Ca daca s-ar margini la sfaturi, ar fi foarte bine. Ar putea, de exemplu, sa scrie o carte – cu care, evident, poti sau nu sa fii de acord. Dar cand vrea sa-ti dea un ghiont ca sa-i accepti ideile, intervine problema!!

      • Nu este vorba de fortare. Intrebarea mea este, de ce as intra de buna voie in dezbatere cu ONU sau guvernul despre cum imi cresc eu copiii? Care ar fi scopul acestei dezbateri?

      • Pentru ca sunt lucruri, idei atitudini care trebuie cunoscute. Ca de exemplu ideea ca „autoritatea apartine parintilor”, in momentul in care apar si alte idei care, eventual, ar putea sa nege lucrul asta. Nu?

      • Scopul ar fi, spre exemplu, promovarea si afirmarea unor valori, spre exemplu cele familiale in acest caz. Bine, pe langa dialog care nu vad de ce nu s-ar putea purta. Pentru ca vezi ca altii au scopuri bine definite. Au fost si in Romania dezbateri – spre exemplu a fost una de data recenta la Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan, de pe Realitatea – daca un cuplu de homosexuali ar trebui sa aiba un copil sau nu – comunitatea lor din Romania si cei care ii sustin in plan politic spun ca n-ar fi nicio problema.

      • Dar de ce ONU/statul ar promova valorile mele? Fiecare părinte are părerile sale despre cum dorește sa-si crească copiii. Fiecare copil are personalitatea lui, are visurile lui in viata. Cum poate ONU/statul sa promoveze valorile mele altor familii care au copii cu alta personalitate si visuri decit copiii mei? Daca eu vreau sa-mi cresc copiii cu principii care apartin cultului baptist, cum ar putea ONU/statul sa promoveze si sa afirme aceste principii familiilor din cultul ortodox, catolic sau ateilor? Sau cu ce autoritate ar veni ONU/statul la mine sa-mi spună sa-mi învăț copiii ca nu exista dreptul la viata al copiilor nenăscuți? Sau ca nu exista dreptul la proprietate?? Care ar fi scopul ca fiecare părinte sa meargă la ONU/stat si sa spună cum isi cresc ei copiii?

      • Da, conform ONU si statului care cred ca au dreptul sa se amestece in viata oamenilor, sint de acord. Dar nu in cazul in care vorbim despre libertate si drepturile omului. Ce spui tu arata mentalitatea etatista, ca un guvern, ONU, are dreptul sa se amestece in viata oamenilor. Celor care le place libertatea nu vor fi de acord cu tine sau cu organizatii de felul asta.

      • Dar eu n-am spus asta: „ca un guvern, ONU, are dreptul sa se amestece in viata oamenilor.”. Eu am spus, cu alte cuvinte, ca una e dialogul si alta e sa-ti impuna cineva – fie el Guvern, ONU, Statul – ceva. Sunt doua lucruri diferite: a spune si a impune, a purta un dialog si a ti se impune ceva din partea cuiva.

      • Numai ca statul, ONU, si oameni ca Gates nu poarta nici un dialog. Apoi, ca sa fie dialog, este nevoie de cel putin 2 parti. Un parinte care iubeste libertatea si drepturile sale NU cere parerea statului, ONU sau Gates cum sa-si creasca copiii. ONU, guvernul isi exprima o parere care nu a fost ceruta. Oferind o parere despre cum cineva trebuie sa-si creasca copiii fara sa fie ceruta de parinti, ONU, statul, etc. incalca autoritatea parintilor.

    • Este insa ironic faptul ca tu imi arunci comentariile la gunoi, spunind ce am voie sa scriu si ce nu, insa esti de acord ca ONU sau statul sa spuna parintilor cum sa-si creasca copiii. Eu nu am dreptul la libera exprimare, chiar daca nu te-am sfatuit ce sa faci, insa spui ca ONU si statul au „dreptul” sa-mi spuna ce sa fac. Foarte interesant.

      • Dar nu am aruncat comentarii la gunoi. Sunt unele, poate, care repeta o idee, dar in general aprob comentariile, raspund la ele. Au mai fost si altele pe care nu le-am aprobat din motive de bun simt – se depaseau niste limite. Dar au fost foarte putine comentarii pe care le-am aruncat la gunoi sau nu le-am aprobat.

        Dar sa vezi ce fac altii… Si o spun cu parere de rau. Tin rubrica de comentarii, deci vezi acolo „Adauga un comentariu”, dar nu publica niciunul. Chiar am zis „La multi ani” cuiva, am scris si un mic si inofensiv comentariu – nu a publicat. Dar nu numai comentariile mele nu sunt publicate – nu vezi niciun comentariu publicat. Chiar asa, sa nu comenteze nimeni? Inainte respectiva persoana publica comentariile. De la o vreme incoace nu mai publica niciunul!!! Dar „Adauga un comentariu” exista, nici macar nu sunt inchise comentariile. Iar un om politic ar trebui sa dea drumul la comentarii, la dezbatere. Mai ales daca e si parlamentar, deci alesul cetatenilor. Bine, inteleg, nu aprobi toate comentariile. Dar sa nu aprobi nici unul…? Dar nici nu inchide rubrica de comentarii… Un om politic ar trebui sa comunice cu cetatenii.

      • Uita-te la ultimul schimb de comentarii. Am repetat o idee pentru ca nu ai vrut sa accepti ca nimeni nu are autoritatea sa spună cuiva cum sa-si crească copiii. Chiar si la acest articol, daca observi este mereu repetata aceeași idee, nimeni nu are acest drept. Este nevoie de repetat o idee pentru ca este foarte greu de renunțat la ideile etatiste cu care am fost indoctrinati atita timp!

      • Da, desigur, putem discuta mai mult pe o anumita idee… Dar devine plictisitor.

        Ti-as sugera ceva: scrie, daca vrei, o postare despre Trump… Cum ti se pare personajul acesta, despre ce vrea sa faca etc. Barbra Streisand a zis, daca nu ma insel, ca daca iese Presedinte se muta in Canada sau Australia…

      • Ai dreptate. Este plictisitor sa tot repet un lucru, dar de multe ori este necesar. Pentru ca altfel propaganda continua cu succes.

        Despre Trump nu am ce sa scriu. Partidul republican isi merita soarta. Multi oameni spun ca se muta, dar crezi ca o fac? Sint prea plini de ei înșiși, cred ca pe altii ii intereseaza ce zic ei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s