Idolatrie – in Biserica si in politica

Cultul celebritatii este o problema in crestinismul american si acest lucru este evident pentru toata lumea. Ca este o problema de proportii gigantice ajunsa la nivelul idolatriei ar trebui sa fie evidenta tuturor.

In comentariul asupra cartii 1Samuel 11, Joel McDurmon a aratat psihologia unui popor care a abandonat Legea lui Dumnezeu in legatura cu modul in care isi aleg conducatorii.

„In primul rind aflam ca Saul era atragator. Judecind dupa aparentele exterioare, Saul era un om tare si voinic. Era tinar si frumos, mai frumos decit oricare din copiii lui Israel. (1Sam 9:2) Ii intrecea pe toti la inaltime. Atragea toate privirile. Pentru o natiune in cautarea unui rege care sa-i conduca in lupta si sa fie un simbol al maretiei, Saul era cel dorit.”

Acesta este modul in care oamenii isi aleg conducatorii atunci cind l-au abandonat pe Dumnezeu. De ce oamenii doresc ca sa se puna sub autoritatea unor „celebritati”, adica oameni a caror singura calitate este apelul emotional? De ce sintem atrasi de manipulatori fara putere morala reala? 1Samuel 8 ne spune ca poporul dorea un rege pentru ca l-au abandonat pe Dumnezeu ca Rege al lor.

Acest lucru este valabil nu numai in ce priveste celebritatile din lumea politica, ci si din biserici. Un om care este mintuit si sub calauzirea Duhului Sfint nu are nevoie de lideri. Hristos este Capul oricarui barbat, nu alti oameni. Existenta guvernarii civile a fost limitata doar la instantele judecatoresti care s-au implicat doar atunci cind a existat o crima sau o disputa. In rest, oamenii isi traiau viata cum socoteau de cuviinta fara a avea nevoie de conducatori/lideri.

Motivul pentru care oamenii doresc si se supun unei stapiniri omenesti este frica. Frica sta la baza idolatriei. Cei ce se tem de Dumnezeu se inchina lui Dumnezeu. La fel, cei care se tem de alte lucruri decit de Dumnezeu se inchina la alte lucruri. Van Til spunea ca „idolatria este frica externalizata.”

La fel ca si Cain, care era ingrijorat ca va fi ratacitor pe pamint, oamenii de la Turnul Babel se temeau ca vor fi imprastiati pe toata suprafata pamintului (Geneza 11:4)Frica de a fi imprastiati a facut pe oameni ca sa se adune si sa-si vinda libertatea autoritatilor. A fi imprastiat este o pedeapsa teribila pentru oamenii care nu sint predati lui Dumnezeu. Un om ratacitor este fortat ca sa se ocupe singur de toate provocarile vietii, sa stea impotriva unui univers fara chip si impersonal. El nu are nici o baza solida pentru a stii ce sa faca. Odata ce omul abandoneaza pe Dumnezeu, el abandoneaza toate bazele solide. Nu exista nici un scop, nici un sens al vietii, nici o directie in viata – pentru simplul motiv ca scopul, sensul, directia sint imposibile intr-o lume fara Dumnezeu.

Fie ca este vorba despre o comunitate locala, de o natiune, de o biserica, oamenii fara Dumnezeu se tem de a fi imprastiati si cauta un loc stabil, numind celebritati asupra lor pentru a servi ca punct de coeziune.

Fiind imprastiati sub autoritatea lui Dumnezeu a fost modul in care Dumnezeu si-a extins imparatia. Istoria poporului lui Dumnezeu este plina de numeroase exemple de oameni care au ratacit, unii in locurile cele mai dezolante ale lumii, fortati ca sa faca fata pericolelor si provocarilor, refuzind ca sa se alature nelegiuirilor si idolatriei colective. Evrei 11:38 vorbeste despre acesti oameni „de care lumea nu era vrednica.” Avram a parasit orasul natal, Iacov, Iosif, Moise au fost „imprastiati” avind de a face cu greutati si provocari. Odata ajunsi in Tara Promisa, Israel trebuia sa nu ceara imparati si conducatori omenesti, ci sa ramina o societate libera si decentralizata formata din familii independente.

Acelasi mandat il vedem si in Biserica din Noul Testament. Evanghelizarea cere ca crestinii sa se imprastie pe toata suprafata pamintului. Crestinismul american al secolului 20 a suferit o schimbare serioasa in ce priveste credinta si, prin urmare, o schimbare serioasa in viziunea sa asupra puterii si autoritatii. Rezultatul acestei schimbari se vede in inchinarea la „celebritatile” din bisericile crestine. In loc de a se increde in Dumnezeu, crestinilor a inceput sa le fie frica. Frica de tot si de toate. Frica de o lume care i-ar putea ridiculiza pentru credinta lor. Frica ca ar putea deveni nepopulari dpdv cultural si politic. Teama ca ar fi vazuti ca sint rai si fara dragoste pentru aproape. Dar, mai presus de toate, frica de a se confrunta cu provocarile culturii moderne fara nici o aparare din partea vreunei autoritati pamintesti, fie ea economica, politica sau relationala. Pe scurt, crestinilor le este frica sa fie imprastiati.

Odata ce idolatria, si prin idolatrie frica, pune stapinire asupra inimilor oamenilor, oamenii nu mai pot fi rationali si judeca biblic. Chiar si atunci cind isi aleg liderii si celebritatile. Oamenii care il resping pe Dumnezeu nu sint capabili ca sa-si aleaga celebritatile – civile sau ecleziastice – intr-un fel care sa fie in concordanta cu calificarile biblice.

In lumea noastra moderna si complexa, frumusetea lui Saul se transforma in mai multe lucruri decit fata si statura sa. Aceasta se poate traduce intr-o prezenta constanta in mass-media pentru Saul-cel-modern. Rev. Saul a predicat in fata a mii de ascultatori. Rev. Saul s-a intilnit cu presedintele si alti politicieni. Rev. Saul este in junglele din America de Sud sau s-a catarat pe un ghetar din Groenlanda. Rev. Saul denunta carismaticii la o conferinta. Rev. Saul tine dezbateri inutile cu alti Rev. Saul pe subiecte epuizate de semnificatie marginala.

Toate aceste activitati il tin pe Rev. Saul in afara de orice primejdie la fel ca pe Regele Saul in armura sa stralucitoare, departe de Goliat: in America moderna, ele nu poarta nici un stigmat special, nu invita la nici o persecutie. Toate aceste activitati sint inutile in ce priveste echiparea sfintilor; nici una din ele nu implica pregatirea altor persoane pentru a face-o.

Desigur, celebritatile bisericesti sint de vina pentru aceasta inselaciune, asa cum si Saul are partea lui de vina. Dar sa nu uitam ca singurul motiv pentru care aceasta inselatorie este posibila este pentru ca crestinii au pierdut legatura cu Dumnezeu si, prin urmare, cauta stapini omenesti.

In ultimii 100 de ani, de cind cultura celebritatilor a preluat piata religioasa din SUA, crestinismul s-a retras din fiecare aspect al culturii; o societate care a fost profund influentata de crestinism a pus crestinismul la periferie.

Asta in timp ce celebritatile se umplu de milioane si miliarde de dolari. Majoritatea dintre ei chiar declara ca oricum crestinismul nu trebuie sa fie vizibil in cultura; ca oricum nu exista o cultura crestina; ca orice victorie pe care o vom avea va fi numai in vesnicie. Si chiar si cei care vorbesc despre ceva victorie se folosesc de retorica pentru a aduna adepti si donatori, dar lasindu-i infometati spiritual si practic fara putere pentru a lupta impotriva razboaielor Imparatiei lui Dumnezeu.

(Tradus partial si cu acordul autorului de aici)

Anunțuri

Un gând despre „Idolatrie – in Biserica si in politica

  1. Pingback: Idolatrie – in Biserica si in politica — Enjoying homeschooling’s Weblog – christian7blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s