Idolatrie – in Biserica si in politica

Cultul celebritatii este o problema in crestinismul american si acest lucru este evident pentru toata lumea. Ca este o problema de proportii gigantice ajunsa la nivelul idolatriei ar trebui sa fie evidenta tuturor.

In comentariul asupra cartii 1Samuel 11, Joel McDurmon a aratat psihologia unui popor care a abandonat Legea lui Dumnezeu in legatura cu modul in care isi aleg conducatorii.

„In primul rind aflam ca Saul era atragator. Judecind dupa aparentele exterioare, Saul era un om tare si voinic. Era tinar si frumos, mai frumos decit oricare din copiii lui Israel. (1Sam 9:2) Ii intrecea pe toti la inaltime. Atragea toate privirile. Pentru o natiune in cautarea unui rege care sa-i conduca in lupta si sa fie un simbol al maretiei, Saul era cel dorit.”

Acesta este modul in care oamenii isi aleg conducatorii atunci cind l-au abandonat pe Dumnezeu. De ce oamenii doresc ca sa se puna sub autoritatea unor „celebritati”, adica oameni a caror singura calitate este apelul emotional? De ce sintem atrasi de manipulatori fara putere morala reala? 1Samuel 8 ne spune ca poporul dorea un rege pentru ca l-au abandonat pe Dumnezeu ca Rege al lor.

Acest lucru este valabil nu numai in ce priveste celebritatile din lumea politica, ci si din biserici. Un om care este mintuit si sub calauzirea Duhului Sfint nu are nevoie de lideri. Hristos este Capul oricarui barbat, nu alti oameni. Existenta guvernarii civile a fost limitata doar la instantele judecatoresti care s-au implicat doar atunci cind a existat o crima sau o disputa. In rest, oamenii isi traiau viata cum socoteau de cuviinta fara a avea nevoie de conducatori/lideri.

Motivul pentru care oamenii doresc si se supun unei stapiniri omenesti este frica. Frica sta la baza idolatriei. Cei ce se tem de Dumnezeu se inchina lui Dumnezeu. La fel, cei care se tem de alte lucruri decit de Dumnezeu se inchina la alte lucruri. Van Til spunea ca „idolatria este frica externalizata.”

La fel ca si Cain, care era ingrijorat ca va fi ratacitor pe pamint, oamenii de la Turnul Babel se temeau ca vor fi imprastiati pe toata suprafata pamintului (Geneza 11:4)Frica de a fi imprastiati a facut pe oameni ca sa se adune si sa-si vinda libertatea autoritatilor. A fi imprastiat este o pedeapsa teribila pentru oamenii care nu sint predati lui Dumnezeu. Un om ratacitor este fortat ca sa se ocupe singur de toate provocarile vietii, sa stea impotriva unui univers fara chip si impersonal. El nu are nici o baza solida pentru a stii ce sa faca. Odata ce omul abandoneaza pe Dumnezeu, el abandoneaza toate bazele solide. Nu exista nici un scop, nici un sens al vietii, nici o directie in viata – pentru simplul motiv ca scopul, sensul, directia sint imposibile intr-o lume fara Dumnezeu.

Fie ca este vorba despre o comunitate locala, de o natiune, de o biserica, oamenii fara Dumnezeu se tem de a fi imprastiati si cauta un loc stabil, numind celebritati asupra lor pentru a servi ca punct de coeziune.

Fiind imprastiati sub autoritatea lui Dumnezeu a fost modul in care Dumnezeu si-a extins imparatia. Istoria poporului lui Dumnezeu este plina de numeroase exemple de oameni care au ratacit, unii in locurile cele mai dezolante ale lumii, fortati ca sa faca fata pericolelor si provocarilor, refuzind ca sa se alature nelegiuirilor si idolatriei colective. Evrei 11:38 vorbeste despre acesti oameni „de care lumea nu era vrednica.” Avram a parasit orasul natal, Iacov, Iosif, Moise au fost „imprastiati” avind de a face cu greutati si provocari. Odata ajunsi in Tara Promisa, Israel trebuia sa nu ceara imparati si conducatori omenesti, ci sa ramina o societate libera si decentralizata formata din familii independente.

Acelasi mandat il vedem si in Biserica din Noul Testament. Evanghelizarea cere ca crestinii sa se imprastie pe toata suprafata pamintului. Crestinismul american al secolului 20 a suferit o schimbare serioasa in ce priveste credinta si, prin urmare, o schimbare serioasa in viziunea sa asupra puterii si autoritatii. Rezultatul acestei schimbari se vede in inchinarea la „celebritatile” din bisericile crestine. In loc de a se increde in Dumnezeu, crestinilor a inceput sa le fie frica. Frica de tot si de toate. Frica de o lume care i-ar putea ridiculiza pentru credinta lor. Frica ca ar putea deveni nepopulari dpdv cultural si politic. Teama ca ar fi vazuti ca sint rai si fara dragoste pentru aproape. Dar, mai presus de toate, frica de a se confrunta cu provocarile culturii moderne fara nici o aparare din partea vreunei autoritati pamintesti, fie ea economica, politica sau relationala. Pe scurt, crestinilor le este frica sa fie imprastiati.

Odata ce idolatria, si prin idolatrie frica, pune stapinire asupra inimilor oamenilor, oamenii nu mai pot fi rationali si judeca biblic. Chiar si atunci cind isi aleg liderii si celebritatile. Oamenii care il resping pe Dumnezeu nu sint capabili ca sa-si aleaga celebritatile – civile sau ecleziastice – intr-un fel care sa fie in concordanta cu calificarile biblice.

In lumea noastra moderna si complexa, frumusetea lui Saul se transforma in mai multe lucruri decit fata si statura sa. Aceasta se poate traduce intr-o prezenta constanta in mass-media pentru Saul-cel-modern. Rev. Saul a predicat in fata a mii de ascultatori. Rev. Saul s-a intilnit cu presedintele si alti politicieni. Rev. Saul este in junglele din America de Sud sau s-a catarat pe un ghetar din Groenlanda. Rev. Saul denunta carismaticii la o conferinta. Rev. Saul tine dezbateri inutile cu alti Rev. Saul pe subiecte epuizate de semnificatie marginala.

Toate aceste activitati il tin pe Rev. Saul in afara de orice primejdie la fel ca pe Regele Saul in armura sa stralucitoare, departe de Goliat: in America moderna, ele nu poarta nici un stigmat special, nu invita la nici o persecutie. Toate aceste activitati sint inutile in ce priveste echiparea sfintilor; nici una din ele nu implica pregatirea altor persoane pentru a face-o.

Desigur, celebritatile bisericesti sint de vina pentru aceasta inselaciune, asa cum si Saul are partea lui de vina. Dar sa nu uitam ca singurul motiv pentru care aceasta inselatorie este posibila este pentru ca crestinii au pierdut legatura cu Dumnezeu si, prin urmare, cauta stapini omenesti.

In ultimii 100 de ani, de cind cultura celebritatilor a preluat piata religioasa din SUA, crestinismul s-a retras din fiecare aspect al culturii; o societate care a fost profund influentata de crestinism a pus crestinismul la periferie.

Asta in timp ce celebritatile se umplu de milioane si miliarde de dolari. Majoritatea dintre ei chiar declara ca oricum crestinismul nu trebuie sa fie vizibil in cultura; ca oricum nu exista o cultura crestina; ca orice victorie pe care o vom avea va fi numai in vesnicie. Si chiar si cei care vorbesc despre ceva victorie se folosesc de retorica pentru a aduna adepti si donatori, dar lasindu-i infometati spiritual si practic fara putere pentru a lupta impotriva razboaielor Imparatiei lui Dumnezeu.

(Tradus partial si cu acordul autorului de aici)

Anunțuri

Casatoria – treaba statului sau a bisericii?

Separarea bisericii de stat înseamna ca oamenii trebuie sa fie liberi de intruziunea statului în institutele de credinta. Separarea bisericii de stat nu este atunci cînd statul spune ca sta deoparte atîta timp cît biserica respecta regulile guvernului. Aceste conditii sînt contrare libertatii, contrare voinței libere a bisericii și voința liberă a oamenilor date de Dumnezeu.

Dumnezeul care a creat cerurile si pamîntul ne-a creat cu o vointa libera de a alege sa credem sau sa nu credem în El, iar Dumnezeu nu omoara oamenii pe loc daca acestia nu cred asa cum vrea Dumnezeu ca ei sa creada. Statul nu ar trebui sa exercite o autoritate mai mare decît Dumnezeu si-o asuma pe a Sa. Nimeni nu poate sta în fata lui Dumnezeu în Ziua Judecatii si sa spuna ca pur si simplu a respectat legea. Nu poate fi o scuza atunci cînd este clar ca o casatorie este între un barbat, o femeie si Dumnezeu, iar statul nu are ce cauta în aceasta relatie.

Statul însa, considera ca este mai important decît Dumnezeu zice ca este si îsi exercita autoritatea asupra Bisericii spunînd pe cine are voie sa casatoreasca si pe cine nu. Oamenii trebuie sa mearga la stat pentru a depune si completa anumite documente pentru a primi un „certificat de casatorie”. In America îi spune „permis de casatorie”, ca si cum trebuie sa ceri permisiunea statului pentru a te casatori. Inca si mai mult, statul se considera partener în casatoria a doi oameni. Atunci cînd un barbat se casatoreste cu o femeie, acestia doi se casatoresc cu statul. Unele state din America o spun mai voalat, altele o spun direct. De exemplu, Statul Ohio se considera ca partener în casatorie:

When you state your marriage vows, you enter into a legal contract. There are three parties to that legal contract: 1) you; 2) your spouse; and 3) the state of Ohio.

O casatorie nu are nevoie de certificat sau de permis pentru a fi valabila în ochii lui Dumnezeu. Pastorii si preotii crestini trebuie sa înteleaga ca nu este nevoie de permisiunea guvernului pentru a oficia o casatorie, ei deja au aceasta autoritate de la Dumnezeu. Guvernul face ca aceasta relatie de casatorie sa devina poligama pentru ca un cuplu crestin crede în institutia casatoriei rînduita de catre Dumnezeu unde statul nu are nici un rol de jucat. Atunci cînd aplici pentru un certificat sau permis de casatorie, crestinii se pun sub jurisdictia statului, cînd ei trebuie sa recunoasca ca sînt doar sub jurisdictia lui Dumnezeu. Cuplurile necrestine au alt fel de standarde, desi exista voci care cer „privatizarea” acestui act si spun ca statul nu ar trebui sa aiba rolul de partener sub nici o forma. Mai multe amanunte aici.

De ce crestinii invita statul în casatoria lor? Pentru beneficii? Cred oare ca Dumnezeu a falimentat si nu este în stare sa aiba grija de casatoria si familia lor?

Cîte cupluri crestine si cîti preoti si pastori refuza sa ceara permisiune de la stat pentru a se casatori sau a oficia casatorii? Cîti vor spune ca vor sa faca ce zice legea si cîti vor spune ca vor sa faca ce zice Dumnezeu?

Eu cred ca ar fi timpul ca crestinii sa ia pozitie de drepti si sa spuna ca legile statului nu se aplica atunci cînd acestea sînt contrare cu legile lui Dumnezeu.

Incepe arderea de carti

cc library

Asa incep sa arate bibliotecile scolilor publice. Cartile care nu se aliniaza cu propaganda etatista Common Core vor fi tocate si aruncate la gunoi. Clasicii nu mai au ce cauta in scoli. Un profesor de engleza isi expune frustrarea in fata districtului scolar, dar gangul lui Bill Gates este mai puternic decit un profesor sau niste simpli parinti. Credeti ca Fahrenheit 451 va fi permis in scoli?

In curind homosexualii vor cere ca crestinii sa fie deportati in Siberia

Doi frati, Jason si David Benham, au un show la tv unde ii ajuta pe oamenii nevoiasi sa-si repare casele. Insa au un secret murdar: sint crestini. Intr-un interviu, ei au spus:

“We don’t realize that, okay, if 87 percent of Americans are Christians and yet we have abortion on demand, we have no-fault divorce, we have pornography and perversion, we have a homosexuality and its agenda that is attacking the nation, we have adultery. We even have allowed demonic ideologies to take our universities and our public school systems while the church sits silent and just builds big churches.”

Diferite sondaje arata ca in America 87% din populatie se identifica ca fiind crestina. Cu toate astea, avortul este legal, divortul se obtine foarte usor, pornografia si perversiunea este prezenta, homosexualii ataca natiunea cu agenda lor, adulterul rampant. Facultatea Harvard va organiza un ritual demonic iar scolile publice distrug mintile si sufletele copiilor nostri in timp ce Biserica tace si continua sa-si construiasca biserici mai mari.

Ei, acest lucru a suparat comunitatea de homosexuali, aceia care striga in gura mare ca vor toleranta, si au reusit sa convinga canalul de televiziune HGTV sa le anuleze show-ul. Homosexualii vor cere ca crestinii sa fie deportati in Siberia in 3…2…1…

.Sursa.

Dr. Albert Mohler si ONU?

Dr. Albert Mohler este foarte cunoscut printre crestinii evanghelici, in special printre baptisti. Dr. Mohler este presedintele The Southern Baptist Theological Seminary, membru al Consiliului de Administrație al organizatiei Focus on the Family, precum si Founding Fellow al Research Institute of The Ethics and Religious Liberty Commission (ERLC). ERLC este organizatia pentru diplomatie publica a Conventiei Baptiste de Sud. De ce sint importante aceste informatii?

ERLC precum si Focus on the family sint ONG-uri care sint in parteneriat cu ONU. Si de ce este atit de important acest lucru? Ca sa apartii de ONU sub forma de ONG trebuie sa aderi la Rezolutia ONU. Care sint criteriile cerute de ONU ca ONG-urile sa primeasca statutul de parteneriat? Pai sa vedem:

– Obiectivele și scopurile organizației trebuie să fie în conformitate cu spiritul, scopurile și principiile Cartei Națiunilor Unite.

– Organizația se angajează să sprijine activitatea Organizației Națiunilor Unite și pentru a promova cunoașterea principiilor și a activităților sale

– Organizațiile pot fi admise cu condiția ca acestea să poată demonstra că programul lor de lucru este in relevanță directă cu obiectivele și scopurile Organizației Națiunilor Unite

Este deja un fapt dovedit ca agenda ONU este una anti-crestina, ca este promotorul cel mai mare de control al populației de pe planetă si ca nu ii pasa de drepturile omului. Astfel, te poti astepta ca nici o denominatie crestina sa nu aiba statut de partener cu ONU, nu? Dar asteptarile ne pot insela.

Nedumerirea mea este, cum se poate ca presedintele unei facultati renumite, al unei organizatii cu peste 16 milioane de membrii sa fie lider a doua organizatii partenere cu ONU care au semnat ca vor sprijini si sustine scopul si obiectivele necrestine ale ONU?? Ce mesaj transmite Dr. Mohler crestinilor?

.

Identitatea noastra este in Cristos

Nu sintem o nota in catalog sau o statistica in dosarele Ministerului (ne)Educatiei. Katie a explicat perfect:

katie

.
Toti elevii isi pot aminti de acele zile in care au luat o nota proasta. Insa este o diferenta intre cum au ales sa reactioneze; daca ei au ales sa se lase definiti de notele proaste sau nu.

Sint crestina, ceea ce mă face la fel de imperfecta ca fiecare dintre voi. Dar ceea ce face minunat sa fi crestin este sa stiu ca identitatea mea nu se afla in notele de la scoala. Notele sint doar niste numere inregistrate on-line. Si in timp ce acestea sint o mare parte din viata mea acum, fata de ceea ce Dumnezeu a planificat pentru viata mea, acestea sint echivalente cu un bob de nisip. Identitatea mea este in Isus Cristos, nu in niste numere. Nu conteaza cite note bune sau rele primesc, pentru ca daca nu reusesc la cel mai mare test din viata mea, acela de a fi un copil al lui Dumnezeu, atunci viata mea ar fi lipsita de valoare.

Cind voi muri si voi fi in fata lui Dumnezeu, El ma va testa. Acest test va fi daca numele meu este scris in „Cartea vieții Mielului” (Apocalipsa 13:8). Cind ma intilnesc cu Dumnezeu nu vreau sa aud despre cum mi-am folosit viata pentru a primi note bune si nu pentru El. Vreau sa-L aud ca spune, „Bine rob bun și credincios.” (Matei 25:21)

In timp ce cred ca a fi in scoala acum este planul lui Dumnezeu, nu vreau sa fiu atit de prinsa de scoala si de activitatile de zi cu zi incit sa-mi pierd identitatea de credincios si de copil al Dumnezeului cel Adevarat. Avem doar o viata de trait, de ce sa n-o traim pentru El? Desi identitatea mea nu sta in niste numere, zilele noastre sint numarate si putine. De ce sa nu le traim la maxim si in modul planificat de Dumnezeu. Noi toti cadem, dar multi nu au pe nimeni care sa-i ajute sa se ridice. Cind esuez, Dumnezeu este întotdeauna acolo pentru a rezolva și a repara toate piesele distruse. Identitatea mea este doar în Cristos Isus.

.