Idolatrie – in Biserica si in politica

Cultul celebritatii este o problema in crestinismul american si acest lucru este evident pentru toata lumea. Ca este o problema de proportii gigantice ajunsa la nivelul idolatriei ar trebui sa fie evidenta tuturor.

In comentariul asupra cartii 1Samuel 11, Joel McDurmon a aratat psihologia unui popor care a abandonat Legea lui Dumnezeu in legatura cu modul in care isi aleg conducatorii.

„In primul rind aflam ca Saul era atragator. Judecind dupa aparentele exterioare, Saul era un om tare si voinic. Era tinar si frumos, mai frumos decit oricare din copiii lui Israel. (1Sam 9:2) Ii intrecea pe toti la inaltime. Atragea toate privirile. Pentru o natiune in cautarea unui rege care sa-i conduca in lupta si sa fie un simbol al maretiei, Saul era cel dorit.”

Acesta este modul in care oamenii isi aleg conducatorii atunci cind l-au abandonat pe Dumnezeu. De ce oamenii doresc ca sa se puna sub autoritatea unor „celebritati”, adica oameni a caror singura calitate este apelul emotional? De ce sintem atrasi de manipulatori fara putere morala reala? 1Samuel 8 ne spune ca poporul dorea un rege pentru ca l-au abandonat pe Dumnezeu ca Rege al lor.

Acest lucru este valabil nu numai in ce priveste celebritatile din lumea politica, ci si din biserici. Un om care este mintuit si sub calauzirea Duhului Sfint nu are nevoie de lideri. Hristos este Capul oricarui barbat, nu alti oameni. Existenta guvernarii civile a fost limitata doar la instantele judecatoresti care s-au implicat doar atunci cind a existat o crima sau o disputa. In rest, oamenii isi traiau viata cum socoteau de cuviinta fara a avea nevoie de conducatori/lideri.

Motivul pentru care oamenii doresc si se supun unei stapiniri omenesti este frica. Frica sta la baza idolatriei. Cei ce se tem de Dumnezeu se inchina lui Dumnezeu. La fel, cei care se tem de alte lucruri decit de Dumnezeu se inchina la alte lucruri. Van Til spunea ca „idolatria este frica externalizata.”

La fel ca si Cain, care era ingrijorat ca va fi ratacitor pe pamint, oamenii de la Turnul Babel se temeau ca vor fi imprastiati pe toata suprafata pamintului (Geneza 11:4)Frica de a fi imprastiati a facut pe oameni ca sa se adune si sa-si vinda libertatea autoritatilor. A fi imprastiat este o pedeapsa teribila pentru oamenii care nu sint predati lui Dumnezeu. Un om ratacitor este fortat ca sa se ocupe singur de toate provocarile vietii, sa stea impotriva unui univers fara chip si impersonal. El nu are nici o baza solida pentru a stii ce sa faca. Odata ce omul abandoneaza pe Dumnezeu, el abandoneaza toate bazele solide. Nu exista nici un scop, nici un sens al vietii, nici o directie in viata – pentru simplul motiv ca scopul, sensul, directia sint imposibile intr-o lume fara Dumnezeu.

Fie ca este vorba despre o comunitate locala, de o natiune, de o biserica, oamenii fara Dumnezeu se tem de a fi imprastiati si cauta un loc stabil, numind celebritati asupra lor pentru a servi ca punct de coeziune.

Fiind imprastiati sub autoritatea lui Dumnezeu a fost modul in care Dumnezeu si-a extins imparatia. Istoria poporului lui Dumnezeu este plina de numeroase exemple de oameni care au ratacit, unii in locurile cele mai dezolante ale lumii, fortati ca sa faca fata pericolelor si provocarilor, refuzind ca sa se alature nelegiuirilor si idolatriei colective. Evrei 11:38 vorbeste despre acesti oameni „de care lumea nu era vrednica.” Avram a parasit orasul natal, Iacov, Iosif, Moise au fost „imprastiati” avind de a face cu greutati si provocari. Odata ajunsi in Tara Promisa, Israel trebuia sa nu ceara imparati si conducatori omenesti, ci sa ramina o societate libera si decentralizata formata din familii independente.

Acelasi mandat il vedem si in Biserica din Noul Testament. Evanghelizarea cere ca crestinii sa se imprastie pe toata suprafata pamintului. Crestinismul american al secolului 20 a suferit o schimbare serioasa in ce priveste credinta si, prin urmare, o schimbare serioasa in viziunea sa asupra puterii si autoritatii. Rezultatul acestei schimbari se vede in inchinarea la „celebritatile” din bisericile crestine. In loc de a se increde in Dumnezeu, crestinilor a inceput sa le fie frica. Frica de tot si de toate. Frica de o lume care i-ar putea ridiculiza pentru credinta lor. Frica ca ar putea deveni nepopulari dpdv cultural si politic. Teama ca ar fi vazuti ca sint rai si fara dragoste pentru aproape. Dar, mai presus de toate, frica de a se confrunta cu provocarile culturii moderne fara nici o aparare din partea vreunei autoritati pamintesti, fie ea economica, politica sau relationala. Pe scurt, crestinilor le este frica sa fie imprastiati.

Odata ce idolatria, si prin idolatrie frica, pune stapinire asupra inimilor oamenilor, oamenii nu mai pot fi rationali si judeca biblic. Chiar si atunci cind isi aleg liderii si celebritatile. Oamenii care il resping pe Dumnezeu nu sint capabili ca sa-si aleaga celebritatile – civile sau ecleziastice – intr-un fel care sa fie in concordanta cu calificarile biblice.

In lumea noastra moderna si complexa, frumusetea lui Saul se transforma in mai multe lucruri decit fata si statura sa. Aceasta se poate traduce intr-o prezenta constanta in mass-media pentru Saul-cel-modern. Rev. Saul a predicat in fata a mii de ascultatori. Rev. Saul s-a intilnit cu presedintele si alti politicieni. Rev. Saul este in junglele din America de Sud sau s-a catarat pe un ghetar din Groenlanda. Rev. Saul denunta carismaticii la o conferinta. Rev. Saul tine dezbateri inutile cu alti Rev. Saul pe subiecte epuizate de semnificatie marginala.

Toate aceste activitati il tin pe Rev. Saul in afara de orice primejdie la fel ca pe Regele Saul in armura sa stralucitoare, departe de Goliat: in America moderna, ele nu poarta nici un stigmat special, nu invita la nici o persecutie. Toate aceste activitati sint inutile in ce priveste echiparea sfintilor; nici una din ele nu implica pregatirea altor persoane pentru a face-o.

Desigur, celebritatile bisericesti sint de vina pentru aceasta inselaciune, asa cum si Saul are partea lui de vina. Dar sa nu uitam ca singurul motiv pentru care aceasta inselatorie este posibila este pentru ca crestinii au pierdut legatura cu Dumnezeu si, prin urmare, cauta stapini omenesti.

In ultimii 100 de ani, de cind cultura celebritatilor a preluat piata religioasa din SUA, crestinismul s-a retras din fiecare aspect al culturii; o societate care a fost profund influentata de crestinism a pus crestinismul la periferie.

Asta in timp ce celebritatile se umplu de milioane si miliarde de dolari. Majoritatea dintre ei chiar declara ca oricum crestinismul nu trebuie sa fie vizibil in cultura; ca oricum nu exista o cultura crestina; ca orice victorie pe care o vom avea va fi numai in vesnicie. Si chiar si cei care vorbesc despre ceva victorie se folosesc de retorica pentru a aduna adepti si donatori, dar lasindu-i infometati spiritual si practic fara putere pentru a lupta impotriva razboaielor Imparatiei lui Dumnezeu.

(Tradus partial si cu acordul autorului de aici)

Anunțuri

Casatoria – treaba statului sau a bisericii?

Separarea bisericii de stat înseamna ca oamenii trebuie sa fie liberi de intruziunea statului în institutele de credinta. Separarea bisericii de stat nu este atunci cînd statul spune ca sta deoparte atîta timp cît biserica respecta regulile guvernului. Aceste conditii sînt contrare libertatii, contrare voinței libere a bisericii și voința liberă a oamenilor date de Dumnezeu.

Dumnezeul care a creat cerurile si pamîntul ne-a creat cu o vointa libera de a alege sa credem sau sa nu credem în El, iar Dumnezeu nu omoara oamenii pe loc daca acestia nu cred asa cum vrea Dumnezeu ca ei sa creada. Statul nu ar trebui sa exercite o autoritate mai mare decît Dumnezeu si-o asuma pe a Sa. Nimeni nu poate sta în fata lui Dumnezeu în Ziua Judecatii si sa spuna ca pur si simplu a respectat legea. Nu poate fi o scuza atunci cînd este clar ca o casatorie este între un barbat, o femeie si Dumnezeu, iar statul nu are ce cauta în aceasta relatie.

Statul însa, considera ca este mai important decît Dumnezeu zice ca este si îsi exercita autoritatea asupra Bisericii spunînd pe cine are voie sa casatoreasca si pe cine nu. Oamenii trebuie sa mearga la stat pentru a depune si completa anumite documente pentru a primi un „certificat de casatorie”. In America îi spune „permis de casatorie”, ca si cum trebuie sa ceri permisiunea statului pentru a te casatori. Inca si mai mult, statul se considera partener în casatoria a doi oameni. Atunci cînd un barbat se casatoreste cu o femeie, acestia doi se casatoresc cu statul. Unele state din America o spun mai voalat, altele o spun direct. De exemplu, Statul Ohio se considera ca partener în casatorie:

When you state your marriage vows, you enter into a legal contract. There are three parties to that legal contract: 1) you; 2) your spouse; and 3) the state of Ohio.

O casatorie nu are nevoie de certificat sau de permis pentru a fi valabila în ochii lui Dumnezeu. Pastorii si preotii crestini trebuie sa înteleaga ca nu este nevoie de permisiunea guvernului pentru a oficia o casatorie, ei deja au aceasta autoritate de la Dumnezeu. Guvernul face ca aceasta relatie de casatorie sa devina poligama pentru ca un cuplu crestin crede în institutia casatoriei rînduita de catre Dumnezeu unde statul nu are nici un rol de jucat. Atunci cînd aplici pentru un certificat sau permis de casatorie, crestinii se pun sub jurisdictia statului, cînd ei trebuie sa recunoasca ca sînt doar sub jurisdictia lui Dumnezeu. Cuplurile necrestine au alt fel de standarde, desi exista voci care cer „privatizarea” acestui act si spun ca statul nu ar trebui sa aiba rolul de partener sub nici o forma. Mai multe amanunte aici.

De ce crestinii invita statul în casatoria lor? Pentru beneficii? Cred oare ca Dumnezeu a falimentat si nu este în stare sa aiba grija de casatoria si familia lor?

Cîte cupluri crestine si cîti preoti si pastori refuza sa ceara permisiune de la stat pentru a se casatori sau a oficia casatorii? Cîti vor spune ca vor sa faca ce zice legea si cîti vor spune ca vor sa faca ce zice Dumnezeu?

Eu cred ca ar fi timpul ca crestinii sa ia pozitie de drepti si sa spuna ca legile statului nu se aplica atunci cînd acestea sînt contrare cu legile lui Dumnezeu.

ONU si educatia

Ati stiut că exista un raport de monitorizare globală al educației pus de către Biroul Internațional de Educație al ONU?

Ati stiut ca ONU a lansat Global Education First Initiative? Ce este aceasta „initiativa”?

„Educație pentru toți” este un proiect al Organizației Națiunilor Unite, care folosește aceleași fraze utilizate de către susținătorii Common Core în Statele Unite ale Americii. De exemplu, obiectivele declarate ale Raportului Global de Monitorizare oglindeste foarte bine reformele recente facute în învățămîntul din SUA:

1. Accentuarea echitatii
2. Accentuarea măsurabilitatii
3. Accentuarea finanțarii

Ce inseamna toate aceste „accentuari”?

1. Echitate – „Educație pentru toți” promoveaza redistribuirea averilor oamenilor din lumea intreaga, astfel încît în cele din urmă nici un individ nu mai are dreptul de proprietate asupra veniturilor sale, guvernul global deținînd totul, pentru ca astfel acest guvern global sa poata asigura distribuirea echitabilă pentru toți. Acest lucru nu este voluntar si de buna voie, ci este o redistribuire forțata care se pedepsește.

2. Masurabilitate – aceasta înseamnă supraveghere marită și testarea tuturor profesorilor și elevilor, astfel încît toți să poată fi comparati și controlat de guveranrea mondiala.

3. Finantare – Prezentatoarea videoclipului de mai jos descrie problemele saraciei din multe tari si ca este nevoie de multi bani pentru ca acest control global sa fie posibil. Aceasta este o justificare pentru un comunism la nivel mondial. Un comunism care ne cere sa renuntam la încrederea de sine, respectul de sine și libertatea în favoarea redistribuirii forțate.

.

.
Ideea este ca implementarea reformei in invatamint Common Core din SUA nu este ceva ce tine doar de domeniul american, globalistii vor sa o aplice intregii lumi. Lor nu le pasa daca unii oameni pierd din punct de vedere academic sau financiar, atita timp cit toata lumea sfirseste la fel. Exact la fel.

Din acest motiv, ONU a lansat Global Education First Initiative. Aceasta afirmă că intenționează să:

1. Puna fiecare copil in școală.
2. Îmbunătățeasca calitatea învățarii.
3. Promoveze cetățenia mondiala.

Ce inseamna asta? Sa vedem:

1. Sa puna fiecare copil in scoala?? Va ridica guvernul impotriva parintilor? Ce se intimpla daca circumstantele fizice ale unui copil nu-i permit frecventarea scolii? Ce se intimpla daca definitia scolii a ONU difera de a mea sau a ta? Ce se intimpla daca scoala este un pericol pentru copil? Cuvintul „fiecare” poate deveni tiranic foarte usor!

2. Îmbunătățirea calității de învățare??? A cărui definiție se alege pentru a se stabili ce învățare este de „calitate”? Știri de ultima ora: definitia ONU a educatiei nu include educația clasică, ci lectii in „sustenabilitatea mediului” care sint folosite să învețe că libertățile individuale și drepturile de proprietate individuale ar trebui să fie distruse pentru „binele” global, colectiv. Din nou intreb, bazat pe a carui definitie a „binelui”? Asa ca, atunci cind auziti vorbindu-se despre „imbunatirea calitatii invatarii”, ei nu vorbesc, de exemplu, despre cum sa ajute mai multi copii sa invete integrale in liceu. Nu, ei vorbesc despre faptul ca elevii sa fie pregatiti sa-si sacrifice loialitatea fata de tara, fata de religie, precum si drepturile date de Dumnezeu, acelea de viata, libertate si proprietate privata pentru binele mondial. UNESCO are nenumarate documente care predică aceeași doctrină: ecologismul este noua educație mondiala. Dovada aici:

.

.
3. Promovarea cetateniei globale? Cetatenia globala este un concept socialist. Dar cetatenie globala spre deosebire de ce? Spre deosebire de cetatenie nationala? Da. Ceea ce cetățenia globală înseamnă cu adevărat este lege la nivel global și pedeapsă la nivel mondial. Ei vorbesc despre obliterarea libertatii locale și individuale. Ei fac din Națiunile Unite un zeu guvernamental.

Nu credeti? Am mai vorbit aici despre Articolul 29 care spune: Aceste drepturi si libertati nu vor putea fi in nici un caz exercitate contrar scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite.

Întrebarea mea este: Ce scopuri sau principii sînt mai importante decît drepturile și libertățile omului? Tot la ei gasim raspunsul: creșterea durabilă. Credeti ca ONU incearca sa controleze doar educatia pre-universitara? Va inselati. Cind vine vorba de indoctrinare, ONU trebuie sa se asigure ca toate formele de educatie sint acoperite. Aici.

Si ce se va intimpla daca citiva dintre noi vor sa-si mentina drepturile, drepturi care vin in conflict cu Art. 29 al ONU?

Ce se va intimpla atunci?

.

5 oameni care conduc lumea din mormint

Daunele cauzate de acesti oameni nu sint discutabile. Ei au fost, si inca sint, responsabili pentru schimbari revolutionare in intreaga lume. Acesti oameni, chiar daca sint morti, duc mai departe propriul plan de schimbare; si fiecare dintre acesti oameni au modificat profund modul in care traim astazi. Sigur, familiile Rockefeller și Rothschild au fost, probabil, în spatele finanțării lor, dar acești oameni au fost în spatele ideilor.

.
darwin

.
Charles Darwin – Aproape toate dezbaterile privind Evolutia vs. Creatia isi au radacina in lucrarea sa, Originea Speciilor.Oricine a frecventat o institutie de invatamint a auzit de el. În lucrarea sa, Darwin a postulat că evoluția este în spatele originii omului, nu Dumnezeu. Pentru oamenii răi din acea perioada, această oportunitate de a rupe legatura între Dumnezeu și om nu putea fi trecuta cu vederea. În general, munca lui Darwin a deschis calea pentru Umanismul Secular și lumea nu a mai fost la fel de atunci.

.
marx

.
Karl Marx – Arhitectul comunismului modern. În cartea sa, Manifestul Comunist, Marx a pus în cuvinte ideea sa a statului socialist comunist. Dacă aveți orice îndoială că Karl Marx, inca influențeaza America de azi, a verifică această excelenta comparație. O mare parte a planului de a înlocui pe Dumnezeu cu statul a fost prezentat, în parte, in lucrarea lui Karl Marx.

.
3274654-sigmund-freud-portrait

.
Sigmund Freud – „Tatăl psihanalizei moderne” Influența și scrierile sale au atins viețile a milioane de oameni din întreaga lume. Un neurolog austriac, Freud a cîștigat faima în toată lumea cu tactica sa de pionierat de dialog între pacient și terapeut. Munca sa în ultimii ani a produs conceptele de Id, Ego și Superego. Valoarea și credibilitatea muncii lui Freud sint discutabile, dar nu există nici o îndoială că Freud a fost parțial responsabil pentru lipsa de responsabilitate personală, care este atît de răspîndită în timpurile moderne. Freud a crezut că cei care apartin unei religii sint slabi și a batjocorit pe Dumnezeu în diferite ocazii.

.
dewey

.
John Dewey – Oricine care a participat vreodata la o școală publică a simțit influența lui John Dewey. Punct. De ani de zile John Dewey a fost educatorul cel mai respectat din lume, iar ideile sale au fost luate ca „Evanghelie” de către contemporanii săi. Într-un cuvînt, Dewey a declarat că, daca tot avem copiii captivi, hai să facem mai mult decît să îi educam. Scoala sa le dezvolte abilitățile sociale, a recomandat el. Dewey a declarat odată că, „școlile au un rol – unul foarte important- acela de a produce schimbări sociale.” Programele implementate de Dewey si tagma lui, sînt în viață și astăzi. Dewey este în mare măsură responsabil pentru prostirea americanilor cu scopul de a deveni doar muncitori productivi. Dewey, ca și Freud, a crezut ca credința în Dumnezeu e doar o cîrjă.

.
keynes

.
John Maynard Keynes – cu dolarul american ca monedă mondială, un argument poate fi ca influența lui Keynes este simțita de fiecare persoană de pe glob. Munca lui este atît de populara și practicată pe scară largă ca o întreagă școală de gîndire economica este cunoscuta sub numele de „economie keynesiana”. Aproape fiecare membru al sectorului bancar, și, desigur, fiecare membru al Federal Reserve, poate pretinde ca Keynes este mentorul lor și ca a avut cea mai mare influență aspura lor. Vrei să știi cum economia keynesiană ne tratează aici, în America? Arunca o privire la ceasul indatoririlor . Bancherii susțin în continuare, chiar si azi, ca Keynes este un om mare și ca teoriile sale sînt bune. Desigur, ei spun asta pentru că ideile lui Keynes le-a umplut buzunarele lor cu banii noștri. Ideea de a cheltuieli in deficit, care va distruge America, a fost inventată de Keynes.

In mod colectiv, acesti oameni au adus daune ireparabile acestei lumi.

.