La Muzeul Creatiei

La 11 kilometri de aeroportul din Cincinnati, Ohio, Muzeul Creatiei se intinde pe aprox 1km. Muzeul se imparte in 7 sectiuni, numite „Cele 7 C-uri”: Creation (Creatia-in 6 zile), Corruption (Coruptia- caderea in pacat), Catastrophe (Catastrofa-potopul), Confusion (Confuzia- Turnul Babel), Christ (venirea lui Hristos), the Cross (Crucea), Consummation (sfirsitul lumii si revenirea lui Hristos).

Totul este analizat stiintific si explicat cu dovezile descoperite pina in prezent.

.

.

.

.
Haine pentru Adam si Eva
.

.

.
Dovezi ca potopul a fost real. Vazute la Marele Canion.
.

De ce evolutionistii nu vor să admită că evoluţia este într-adevăr o religie?

Aceasta are legatura cu faptul ca ceea ce crezi despre originea universului afecteaza opinia despre lume si sensul vietii. Dacă nu există nici un Dumnezeu şi sintem rezultatul unor procese aleatoare, înseamnă că nu există nici o autoritate absolută. Şi dacă nu există nici unul care stabileşte regulile, atunci toată lumea poate face ce îi place. Evolutia este o religie care permite oamenilor sa justifice scrierea propriilor reguli. Evolutia a devenit o justificare „ştiinţifica” pentru ca oamenii să continue sa traiasca în răzvrătire împotriva lui Dumnezeu.

Umanistii seculari nu isi pot permite posibilitatea ca Dumnezeu sa fie Creatorul. Ei lupta pentru a avea rugăciunea, învăţăturile biblice şi creationismul scoase din programa şcolară. Ei înşeala publicul să creadă ca eliminind religia din şcoli va fi lăsata o situaţie neutră. Acest lucru pur şi simplu nu este adevărat. Ei nu elimina religia din şcoli. Ei au eliminat creştinismul şi l-au inlocuit cu o religie anti-Dumnezeu, umanismul.

Evolutionistii nu vor să accepte creştinismul, deoarece acestia nu acceptă că există un Dumnezeu fata de care sint responsabili. Indiferent de ceea ce unii sint în măsură să le arate în ceea ce priveşte natura evoluţiei, ei refuză să accepte că evoluţia este o religie, deoarece acestia nu vor să accepte că au o credinţă, o credinţă oarbă.

Publicul este indus în eroare sa creada că evoluţia este ştiinţifică şi credinţa în Dumnezeu este ceva religios. Evolutia face pe mulţi oameni să se poticnească şi să nu asculte atunci cind creştinii le spun adevărul lui Dumnezeu, Creatorul. Umanistii se opun creatiei si foarte rar identifica o dovadă pentru evoluţie. Principalul motiv este, desigur, că nu există nici una.

Evoluţioniştii nu vad că toate dovezile sprijină exact ceea ce spune Biblia, pentru că nu doresc să le vadă, nu pentru ca nu exista dovezi.

.

Cum grecii au influentat Biserica (2)

Amestecul filosofiei lui Platon cu invataturile bisericii a dus la un dualism religios in care preocuparile eterne ale sufletului au fost puse in contradictie cu preocuparile temporare ale corpului. Viata „spirituala” a fost detasata de lumea materiala cit mai mult posibil. Deciziile de a trai in saracie si celibat au fost semne de spiritualitate serioasa. Ideile platonice ale lui Augustin l-au dus la o imagine foarte negativa a intimitatii sexuale, chiar si in casatorie. Refuzul de placeri fizice, asceza, au fost practicate prin abtinerea de la alimente, uneori chiar si prin auto-cauzarea de durere fizica. Izolarea de societate si juraminte de tacere au fost alta forma de lepadare de sine.

Crestinii nu trebuie sa priveasca corpul fizic ca ceva rau, o inchisoare din care trebuie sa fim salvati, ci mai degraba un templu locuit de Dumnezeu Insusi. El vrea sa-l foloseasca pentru scopul Lui in aceasta lume atita timp cit noi sintem inca aici. Negarea lumii fizice sau detasarea contravine responsabilitatii date. Chemarea noastra este de a interactiona cu lumea materiala in conformitate cu vointa si caile lui Dumnezeu, a face voia Lui pe pamint asa cum este in cer, fiind in lume dar nu din ea, ocupind-o pina va veni El.

Atunci, politica se poate spune ca nu este o preocupare lumeasca in sine. Devine lumeasca atunci cind oamenii care practica acest lucru o fac intr-o maniera in care incalca Cuvintul lui Dumnezeu si trece peste granitele morale oferite de Creatorul nostru. Acelasi lucru se poate spune despre toate profesiile legitime.

Totusi, astazi „spiritualitatea” crestina este deseori concentrata intr-o experienta interioara a sufletului, in timp ce rolul activ pe care il au crestinii in lumea fizica este devalorizat. Inca se crede ca un tinar sau o femeie care doreste sa-L serveasca cu adevarat pe Dumnezeu, cel mai bine o fac prin a deveni pastori sau misionari. Acest fel de gindire este nebiblica si este devastatoare pentru eficacitatea crestinilor de a trai o viata sanatoasa aici si acum.

Cuvintul ebraic pentru munca si inchinare este acelasi: avodah. Acest lucru ne arata ca in viziunea ebraica munca este un fel de expresie a inchinarii la fel ca si rugaciunea.

Dihotomia „sacru/secular” nu este legitima. Se confunda problemele reale si induce in eroare oamenii sa gindeasca ca anumite aspecte ale vietii se refera la Dumnezeu, in timp ce altele nu. Dumnezeu este la fel de relevant in lucrurile temporare pe cit este in cele eterne, este relevant in lucrurile din afara bisericii cit si in cele din interiorul bisericii. El este relevant in ce se intimpla in guvern, in felul cum functioneaza afacerile, in felul cum membrii familiei se poarta unul cu altul, in etica pe care oamenii o accepta precum si in modul cum functioneaza biserica locala.

Trebuie sa punem principiile lui Dumnezeu inapoi in programa de invatamint, trebuie sa lucram ca pentru Domnul, fie ca e vorba de a predica sau de a repara tevi, recunoscind ca atunci cind facem ca pentru El, toata munca este o inchinare; noi trebuie sa luam parte la responsabilitatile civile; trebuie sa recunoastem ca Imparatia lui Dumnezeu este o realitate in oricare parte al domeniului Sau se intimpla sa fim plantati, intelegind ca lumea si tot ce contine ea, ii apartine in intregime Lui.

Cum grecii au influentat Biserica (1)

Cu ratiunea ca punct de plecare, filosofia greaca a inflorit. Cu toate acestea, opiniile diferite care au inceput sa se nasca au avut un efect degenerativ. Nu au putut fi de acord asupra multor probleme de baza, inclusiv fiabilitatea ratiunii umane.

In aceasta perioada Platon a intrat pe scena. Ca student al lui Socrate, el a ales sa nu-si concentreze atentia asupra lucrurilor materiale, ci a incercat sa gaseasca valoarea si semnificatia lumii ne-materiale. Exista puncte in filosofia lui Platon pe care le gasim si in Biblie, acela ca exista o distinctie intre ceea ce este temporar si ceea ce este etern, ca nu poti lua nimic cu tine dupa moarte si ca exista doua aspecte diferite ale realitatii – fizice si non-fizice, materiale si spirituale.

Dar, desi distinctia exista intre temporar si etern, fizic si spiritual, Biblia nu invata ca lumea fizica, temporara este ceva de devalorizat. Dimpotriva, creatia este ceva ce Dumnezeu a declarat ca „toate erau bune”. Chiar si in starea decazuta, creatia este plina de slava lui Dumnezeu, de la mare pina la cer si El are un scop, asa temporara cum este.

In plus, in timp ce Biblia face o distinctie intre lumea fizica si lumea spirituala, Scriptura nu ne invata ca lumea fizica este mai putin reala sau mai putin semnificativa decit lumea spirituala. Dimpotriva, atit lumea vazuta cit si cea nevazuta, cea fizica si cea spirituala sint de la Dumnezeu, Creatorul si Sustinatorul ambelor lumi.

Noi nu trebuie sa gindim ca aspectele fizice ale vietii sint fara valoare doar pentru ca sint temporare. Diferite? Da. Trecatoare? Da. Dar neimportante? Neavind nici o valoare? Doamne fereste! Din moment ce Dumnezeu a facut-o si continua sa o sustina, cine este omul sa o desconsidere?

Concluzia care o tragem de aici este ca Dumnezeul Bibliei este Dumnezeul lumii fizice precum si Dumnezeul lumii spirituale, Dumnezeul a ceea ce se vede precum si Dumnezeul celor nevazute, Dumnezeul celor trecatoare precum si Dumnezeul celor vesnice. Exista o tendinta printre crestini ca sa puna mai mult pret pe aspectele eterne, atit de mult incit sa devalorizeze lumea temporara, fizica de aici si de acum.

Mandatul din Geneza 1:27-28 nu este un apel la a nega lumea fizica sau sa fie indurata pina a se ajunge in Rai, dar sa fie ingrijita cu responsabilitate. Eclesistul 3:12-13 ne arata ca fericirea de pe pamint vine din miinile unui Creator iubitor. Munca fizica nu este rezultatul unui blestem asupra omului, pentru ca Dumnezeu l-a instruit pe Adam ca sa lucreze si sa pazeasca gradina inca inainte de cadere. (Geneza 2:15)

Din cartea “Assumptions That Affect Our Lives” de Dr. C. Overman

Valoarea vieţii umane în Sparta şi Atena

În Sparta, nou-născuţii erau aduşi în faţa unui Consiliu pentru inspecţia oficială şi aprobarea formală. Era pentru binele comun al oraşului ca un întreg. Cele mai înalte standarde de putere trebuiau să fie menţinute. In cazul în care Consiliul considera că infantul este „nepotrivit”, era aruncat pe culmile Muntelui Taygetus.

Ce se întâmplă într-o cultură în cazul în care linia de demarcaţie între om şi animal este neclara? Cele două se amesteca într-una singură. Oamenii isi pierd sentimentul de umanitate şi acţioneaza mai mult ca animalele decat ca oamenii. La varsta de 7 ani, băiatul Spartan era luat de la părinţii săi ca sa fie crescut de către stat. El devenea parte a unui program de instruire militară, care includea cele mai severe forme de disciplina. Ei nu ştiau confortul de acasă, ci trăiau în barăci până la vârsta de 30 de ani.

Ce i-a motivat pe spartani de a trăi în acest fel? Pur şi simplu nici un bun nu a fost mai mare decât binele grupului ca întreg. În Sparta găsim unul dintre cele mai agresive exemple de etatism pe care lumea l-a cunoscut vreodată. Etatismul înseamnă ca valoarea umana şi morala depind exclusiv de interesele statului. În etatism, ce e bun, moral, onorabil şi corect este definit în functie de obiectivele şi aspiraţiile statului. În aceste condiţii, statul stabileşte standardele de valoare, nu numai pentru viaţa umană, dar şi pentru fiecare activitate umană. Aceste valori sunt prescrise de către stat. În Sparta, voia statului era supremă şi locuitorii săi au fost controlati de oraşul-stat de la leagăn până la mormânt.

(Cum se compară asta cu societatea de astăzi? Puteţi da câteva exemple în care statul stabileşte standardele pentru a-si urmari propriile obiective?)

Într-un oraş la 100 de mile departare, vom găsi exact opusul. In Atena drepturile individuale au fost înălţate şi admise. A fost prin individualismul cultural faptul că cetăţenii din Atena si-au clarificat valorile lor şi au stabilit sensul pentru viaţa lor. În Atena, pruncuciderea fost practicată în mod curent, cu toate acestea motivele erau diferite decât în Sparta. În Sparta a fost pentru eliminarea celor slabi şi mici, dar in Atena a fost de a elimina orice copil, slab sau puternic, care ameninţa o viaţă mai bună pentru adulti.

Două oraşe diferite foloseau două standarde diferite de măsurare pentru determinarea valorii omului. Un individualism exaltat de o parte, colectivism de altă parte. Ce este trist, este ca aceste concepte nu au murit. Ambele se repeta. Amândoua standarde împărtăşeau aceeaşi idee de baza, ca „omul este măsura tuturor lucrurilor”. Aceasta este o prostie, ceea ce explică de ce studiul filosofiei greceşti nu a fost tolerat în şcolile evreiesti.

Modalităţile de determinare a binelui de rău au fost foarte diferite in gindirea ebraică de cea greacă. Conform modelului ebraic, omul nu este calificat de a fi propriul standard de măsurare morala sau etica. Inima omului este „nespus de inselatoare” (Ieremia 17:9). Pentru evrei, nici individualul si nici grupul nu putea forma în mod corect valorile umane, adevărul sau moralitatea. Acest lucru era treaba cuiva care era mai presus de individ şi de grup: Creatorul.

Aici este diferenţa între cum au vazut grecii adevărul şi cum l-au vazut evreii: grecii s-au bazat pe ipoteza că raţiunea umană este suficienta pentru a determina adevărul, pentru a măsura valorile şi moralitatea, în timp ce evreii si-au bazat cultura lor pe ipoteza că revelaţia divină este singurul punct de plecare.

Vă puteţi gândi la câteva exemple privind modul în care grecii au influenţat societatea noastră pe baza acestor presupuneri?

Din cartea “Assumptions That Affect Our Lives” de Dr. C. Overman

De la Atena la Ierusalim

Radacinile noastre culturale au doua puncte istorice de plecare: grecii si evreii antici. Din secolul 5 inainte de Hristos, modurile de gindire ale grecilor au infiltrat Europa si lumea occidentala. Chiar si romanii au imprumutat de la greci. Cultural vorbind, noi inotam intr-o supa greceasca, inconjurati si scufundati in gindirea cultivata de atunci.

Diferenta dintre gindirea greaca si ebraica

Pentru noi, ca si pentru grecii antici, un accent primar este pus pe modul in care lucrurile sint vazute de ochiul uman. Grecii au fost pionierii vizualului, ai sculpturii. Pentru evrei, insa, punctul major a fost esenta lucrurilor. Pentru ei, continutul a fost mai important, in timp ce forma exterioara a fost pe locul 2.

De exemplu arca lui Noe este descrisa ca fiind mare, navigabila si pe deplin functionala. Nu ne este dat nici un detaliu vizual. A avut botul ascutit, rotund sau patrat? Acoperisul a fost plat sau inclinat? Daca era inclinat, cit de inclinat era?

In toate cele 4 Evanghelii, nici un autor nu ofera o descriere fizica a Domnului Isus. Principalul obiectiv al atentiei au fost gindurile lui Isus, invataturile si interactiunea cu ceilalti. Esenta fiintei Sale este punctul focal.

Cu peste 2500 de ani in urma, pe coasta de vest a Turciei de astazi, traia un grup de greci cunoscut sub numele de ionieni. Aici au luat forma ideile despre natura. Ionienii au fost primii oameni din istorie care au respins cu totul supranaturalul. Aici s-a nascut gindirea laica. Ideea ca, anterior, omul a fost in forma de „un animal diferit” dateaza de la grecii antici, Darwin doar a dezvoltat teoria.

Daca te uiti la acest sortiment de litere, ce vezi?

GODISNOWHERE

Doi oameni se uita la aceeasi configuratie si pot vedea 2 mesaje opuse in totalitate. Ce vreau sa zic cu asta? Doi oameni se uita la aceeasi fiinta umana si pot vedea doua entitati complet opuse. Sa luam embrionul uman.

Doi medici examineaza acelasi fat. Amindoi il masoara, ii asculta inima si il vad miscindu-se la aparatul de ultrasunete. Unul din medici vede fatul ca pe o bucata impersonala de tesut. In cazul in care mama o cere, el l-ar putea elimina la fel de usor cum ar elimina un nod de cancer. De ce? Deoarece ipoteza este ca oamenii au evoluat dintr-un aminoacid impersonal la fel de valoros ca un animal sau o buruiana. Daca punctul de plecare este ca am evoluat, este clar ca nu avem nici o valoare sau un sens in viata. De ce, atunci, ar conta daca sintem avortati sau nu?

Ce se intimpla cu o societate care nu reuseste sa recunoasca aceasta baza unica a vietii umane?

Din cartea „Assumptions That Affect Our Lives” de Dr. C. Overman